Cred că o să ți placă ”Drumul spre casă”! E adevărat că nu îți cunosc gusturile, dar povestea pe care o prezintă e destul de captivantă. Pe mine m-a făcut curioasă și, pe tot parcursul acțiunii sale destul de complexe, m-a ținut aproape.
🗝UN MIC GHID
Cartea surprinde opt generații (aproape 300 de ani) și viețile a 16 personaje. Știu, știu! Sună puțin descurajant ce e drept, dar odată ce îi înțelegi structura nu o să ai probleme. Recunosc, eu am fost derutată, pentru un moment sau două, încercând să îmi amintesc personajele. Dar, uite, tu tocmai citești rândurile astea și nu o să pățești la fel pentru că urmează să devii avizat!
”El și ceilalți bărbați din tura de dimineață se treziră când luna strălucea încă pe cer, o felie subțire și curbată în sus ca și cum era zâmbetul strâmb, cu dinți albi, al nopții cu piele neagră”
Ghana, secolul al XVIII-lea. Imaginează-ți o fortăreață sub forma unui impunător castel: Castelul Cape Coast. Coboară-ți puțin privirea și observă cum în pivnița castelului există o închisoare plină cu sclavi pentru comerț. Castelul este reședința coloniștilor britanici. Uite și două surori africane, care nu se cunosc. Fără ca ele să știe, una locuiește sus în castel, proaspăt căsătorită cu un guvernator britanic, pe când cealaltă este prizonieră jos în întunecata și insalubra închisoare a castelului.
Acum e nevoie de puțină atenție!
Important în structura cărții este faptul că acțiunea sare foarte des în timp, prezentând doar câteva povești relevante din viața fiecărui personaj. După ce citim poveștile celor două surori, următoarele personaje – urmașii celor două – intră în scenă alternativ; câte un descendent de pe linia unei surori urmat de un descendent de pe linia celeilalte surori, și tot așa înaintăm, personaj cu personaj, spre timpurile noastre. Fiecare poveste împletește firul narativ ce leagă Africa de America, prin intermediul unui Ocean Atlantic traversat de vapoare pline cu sclavi.
Dacă te încurci în cele 16 voci, există o mică legendă la începutul cărții care se va dovedi extrem de utilă. Odată ce ai înțeles acest aspect, acțiunea este astfel legată încât o să te obișnuiești cu ușurință.
Povestea fiecărui personaj este vie, intensă, puternică, încât nu are cum să nu te prindă aproape instantaneu. De unele personaje te atașezi mai repede decât de altele și ai vrea să mai poți sta de vorbă cu ele, să le asculți povestea în continuare, măcar să mai înaintezi câteva zeci de pagini alături de ele. Dar Yaa Gyasi este creatoarea acestei povești și înțelegi că nu poți decât să îi respecți cu grație dorința. Îți iei rămas-bun pentru a urmări apoi cu interes crâmpeiul de poveste pe care îl pun în scenă urmașii preferaților tăi.
Legăturile dintre generații sunt bine desenate și acțiunea înaintează cursiv, căci fiecare poveste e sudată pe umerii celeilalte.
🗝SUBIECTUL CĂRȚII
Cartea vorbește despre sclavie și despre urmările acesteia asupra conștientului / inconștientului colectiv al unei nații.
”-Îl credem pe cel care are puterea. El e cel care ajunge să scrie povestea. Așa că atunci când studiați istoria, trebuie să vă întrebați mereu: Povestea cui îmi lipsește? Vocea cui a fost înăbușită pentru ca această voce să iasă în față? După ce v-ați dat seama de asta, trebuie să găsiți și povestea aceea. De acolo, începeți să aveți o imagine mai clară, deși încă imperfectă.”
Narațiunea ne poartă într-o călătorie în timp și în spațiu.
Începem ca martori ai poveștii triburilor africane – superstiții, organizare, istoric, lupte pentru putere. Triburile devin parteneri de afaceri pentru britanici făcând razii războinice spontane pe teritoriile altor triburi mai slabe, de unde iau prizonieri. Acești prizonieri devin marfă în comerțul cu sclavi. Nu te apără nimic, nici titlul avut, nici faptul că ești important în structura unui trib. Dacă ești prins, ești vândut britanicilor. Poți să dormi liniștit, împăcat și fericit în casa ta și, în câteva clipe, noaptea să-ți aducă în prag niște războinici care te transformă din suflet în marfă.
Uite, acum ochiul nostru magic vede mai departe – coloniști britanici și stăpâni americani de sclavi. Privim apoi cu îngrijorare la străvechiul continent African răvășit de lupte politice. Vedem desfășurându-se bucăți din istoria sclavilor în America. Ne plimbăm fascinați pe Coasta de Aur, ni se rupe sufleul în plantațiile din Mississippi, ne întristăm privind realitățile cluburilor de jazz și a caselor de drogați din Harlem, trudim în minele de cărbune din Alabama. Trecem prin Războiul Civil american, traversam epoci și perioade istorice cu însemnătate pentru subiectul nostru.
🗝 IMPRESII
Deși are pe alocuri o aură exotică și un stil destul de liric, cartea conține și o notă puternică de tristețe, nedreptate și durere.
Ești atras de frumusețea poveștii, de magia ficțiunii și de schimbarea ritmică a personajelor, dar apoi te înfiori când înțelegi cu adevărat că ceea ce citești își ia seva din rădăcini înfipte în realitate.
”Slăbiciunea înseamnă să tratezi pe cineva de parcă ți-ar aparține. Puterea înseamnă să știi că oricine își aparține numai sieși.”
Te sperii de inumanul din omul alb. Te cutremuri de drama sclavilor, de lipsa de control asupra propriilor vieți, de durerea și tragedia felului inuman în care au fost tratați. Văzuți ca simple obiecte, vânduți ca marfă.
Imaginile sunt vii și puternice. Poveștile la care ești martor sunt crude și injuste. Nedreptatea leagă viețile personajelor într-un tot unitar și aduce durerea strămoșilor până în prezent. Simbolul din final (regăsire, reîntoarcere, vindecare) ne oferă speranța unui viitor poate mai luminos.
*
Îmi închipui toate aceste personaje locuind în niște camere ale căror lumini se aprind doar pentru scurtă vreme. Când lumina se stinge, atunci trebuie să lași personajul să se ducă și să deschizi ușor ușa următoarei încăperi. Nu știi încă ce te așteaptă aici, dar o nouă poveste se înfiripă, o nouă viață ți se oferă imaginației. Un labirint ghidat și bine organizat; fiecare încăpere îți aduce trăirile ei, informațiile ei, ofrandele ei. Și abia când ai terminat plimbarea, la ieșirea din castel – ca să păstram una din imaginile importante ale cărții – îți dai seama care este mesajul acestei vizite.
Deși viața fiecăruia dintre noi pare un capitol de sine stătător, ea e legată de povestea celor dinaintea noastră. Viața noastră capătă și această dimensiune – sensul pe care îl poartă în povestea globală a tuturor vieților ce ne precedă și a celor ce ne urmează. Par o mulțime de povești diferite, dar în același timp este vorba despre o singură mare poveste, căci toți aparținem aceluiași întreg.
“Când cineva face un rău, că ești tu sau sunt eu, că e omul de pe Coasta de Aur sau omul alb, e ca un pescar ce-și întinde plasele în apă. Ține doar un pește sau doi de care are nevoie să se hrănească și îi pune pe ceilalți la loc în apă, gândindu-se că viețile lor au să se întoarcă la normal. Nimeni nu uită că a fost odată prins, chiar dacă acum e liber. Dar, Yaw, tu trebuie totuși să îți îngădui să fii liber. (…) Fii liber Yaw. Fii liber.”
🗝CONCLUZII
Cartea a câștigat National Book Critics Circle Award pentru debut în 2016 și Pen / Hemingway Award în 2017.
Deși nu o să intre în categoria favoritelor personale, ea face parte fără dubiu din categoria cărților bune și a celor care merită citite. Simți că s-a pus mult suflet și mult efort pentru a împleti frumos această poveste transgenerațională.
Yaa Gyasi este o scriitoare talentată. Având în vedere că acest roman complex este unul de debut, aștept cu interes să descopăr viitoarea sa carte!
Yaa Gyasi, Drumul spre casă, traducere din limba engleza și note Irina-Marina Borțoi, Editura Litera, 2018
Spor la citit și la descoperit!
Cu drag,
Andra🌿
Content writer: Andra Staicu Instagram: casa_din_cuvinte Facebook:Casa din cuvinte Acest blog este protejat de Legea Drepturilor de Autor. Preluarea pentru uz personal sau comercial a textelor se poate face numai cu acordul scris al autorului și menționarea sursei prin link.
Casa din cuvinte 
Leave a Reply