Un râu misterios se arătă la ceas de seară

Îi crescuseră aripi sidefii și ușoare. Se uită mirată la ele și uită să respire. Pe mâini îi apăruseră zâmbete de copii. Când încercă să coboare din pat se împiedică; fluturi de zăpadă îi formau acum picioarele. - Plutesc! Își simți trupul din lapte dulce și capul din sare de mare. Alge atârnau de jur... Continue Reading →

Ceața (II)

Un fenomen ciudat are loc de ceva vreme. La lăsarea întunericului o ceață densă pare să fie responsabilă pentru dispariția din diverse localități și apoi apariția la Valea Pietrelor a unor mașini și a pasagerilor lor. Respingând teorii ale conspirației despre experimente guvernamentale sau idei sugerând semnale extraterestre - Ana, jurnalist, și colegul ei Daniel... Continue Reading →

Ceața (I)

Începuse să burnițeze mărunt și se lăsase ceața. Era noapte, iar autostrada cufundată în beznă. Mașina lor înainta cu greu. Nu era aglomerat, dar la intervale totuși scurte de timp apăreau alte mașini luminând întunericul. Veneau din sens opus și scăldau șoseaua într-o lumina albă ce se strecura printre despărțitoarele de drum și se împrăștia apoi sub... Continue Reading →

Pe pielea ta s-au scris povești

Erau momente când foaia goală i se arăta atât de plină de potențialul de a fi înfrumusețată. Ce ar fi dorit să deseneze ar fi fost frunze colorate și baobabi sau chipuri de copii sau un amurg de soare. Câteodată ar fi adăugat păduri luxuriante verzi sau flori mari și roșii, ar fi făcut cascade... Continue Reading →

În lumina blândă a soarelui de toamnă

Mai erau 2-3 ore până la amurg. Soarele se juca cu frunzele și cu suflul calm al vântului mângâind întreaga alee cu dansul umbrelor proiectate printre crengi. Pentru că era abia început de toamnă mulți dintre copaci erau încă verzi. Verzi ca sufletul ei.  Ema rămânea un copil. Avea ochi mari și negri, ochi iscoditori, căutând... Continue Reading →

Trezește-mă

Privea din umbră. Stătea pe burtă, lipit de iarba rece. Nările îi eliberau aer cald, iar respirația, neținută în frâu, fremăta grăbită. Dinții îi erau încleștați și își simțea maxilarul încordat, gata să trosnească. Avea o singură șansă și conștiința acestui fapt îi făcea sângele să izbească cu tărie în corpul acum vibrând și gata de atac.... Continue Reading →

Website Powered by WordPress.com.

Up ↑