Recenzie: Zuleiha deschide ochii – Guzel Iahina

Vă mai amintiți cum “Zuleiha deschide ochii” ne-a încercuit din toate părțile? O găseam peste tot. Parcă tot internetul iubitor de carte îi semnala apariția sau vorbea despre ea. Citind-o, am înțeles de ce: chiar este o carte bună!

Guzel Iahina s-a născut în 1977, la Kazan. A absolvit Facultatea de Limbi Străine a Institutului Pedagogic de Stat din Kazan, iar din 1999 locuiește la Moscova, unde a urmat cursurile Școlii de Cinematografie, secția scenaristică. A lucrat în relații publice, publicitate și marketing și a colaborat cu articole la revistele Neva, Oktiabr, Sibirskie ogni etc. În 2015 publică primul roman, Zuleiha deschide ochii (Zuleiha otkrivaet glaza; Humanitas Fiction, 2018). Inspirat din relatările bunicii ei, o învățătoare tătară care a petrecut șaisprezece ani într-o colonie de muncă din Siberia, romanul s-a bucurat imediat de un succes răsunător și a primit mai multe premii prestigioase.” (credit: fragment din interiorul coperții)

Am fost foarte surprinsă să aflu că este debutul literar al scriitoarei. Narațiunea este complexă, cu schimbări de scenarii, cu mai multe planuri și personaje, cu  multe detalii istorice și politice, toate descrise foarte coerent. Scriitura este cursivă, verosimilă și ușor de citit. Povestea este bine structurată, jonglează cu informații, cu schițe psihologice, cu mitologic, cu simboluri și reușește să facă asta cu măiestrie. Nimic nu indică un amator, nimic nu e patetic, copilăros sau clișeic. Este clar că background-ul profesional al autoarei provine din lumea cuvintelor și a imaginilor. De asemenea, cartea are mai multe teme și poate fi citită în mai multe note, din diverse perspective, zone de profunzime sau unghiuri (atât istoric, politic, dar și simbolic, uman, psihologic).

În imensa taiga Siberiană, din 1930 până în 1946, povestea unei femei se întrepătrunde cu istoria lumii. Zuleiha e o tânără dintr-un sat tătar de la marginea Uniunii Sovietice care se supune soțului mai vârstnic și soacrei dominatoare, urmând riguroasele cutume locale, fără să știe că se poate trăi și altfel. A avut patru fiice care i-au murit de foarte mici. Autoarea înfățișează evenimentele și le lasă să vorbească de la sine: sosirea hoardelor roșii însărcinate cu deschiaburirea, violența, arestările și asasinatele comise. Una dintre victime e chiar soțul Zuleihăi, iar ea pornește pe drumul lung al deportării. După o călătorie dramatică, ajunge pe o insulă pustie din mijlocul taigalei alături de țărani de naționalități și credințe diferite, un doctor ciudat, un cuplu de intelectuali leningradeni amintindu-și cu nostalgie de călătoriile de odinioară din Europa, un artist care pictează pe furiș, un deținut de drept comun gata să vândă pe oricine și comandantul viitoarei colonii de muncă, Ivan Ignatov, ucigașul soțului ei. Astfel începe cumplita aventură a supraviețuirii în condițiile nemiloase ale Siberiei.” (credit: fragment din interiorul coperții)

Personajele amintite mai sus se conturează credibil în paginile cărții:

Zuleiha / victima este, după cum ați intuit deja, personajul principal, un personaj pe cât de blând pe atât de încercat. Cartea are un intro de o măiestrie de invidiat. Apoi cadrul se schimbă, narațiunea se bifurcă spre alte personaje și ulterior, când va mai sări și prin timp, conexiunea cu Zuleiha parcă se rupe întru-câtva. În prima parte însă, prinsă în acea casă, ca o servitoare, asuprită de soț, de soacră și de vechile ei credințe, nu poți decât sa îi fii aproape. Îi înțelegi resemnarea și parcă vrei să o salvezi, să o trezești. Nici nu ai cum altfel: autoarea te face să vezi cu ochii minții fiecare cadru, fiecare detaliu, fiecare trăire ca și cum ești chiar acolo cu ea. În prima partea a cărții Zuleiha este asemeni unei fetițe dragi, mult prea asuprită, o fetiță pe care simți instinctiv nevoia să o protejezi și să o ajuți. Odată cu creșterea simbolică a personajului, cu deschiderea ochilor (vezi metafora titlului), începi parcă să te îndepărtezi de ea. Poate pentru că Zuleiha nu mai are nevoie de noi; se descurcă acum și singură, nu mai este o simplă victimă. Își descoperă resurse interioare nebănuite, deschide treptat ochii și își găsește puterea. 

Ignatov / agresorul, și el un personaj important în economia cărții, este ucigașul soțului Zuleihăi. Deși un criminal, Ignatov nu este o bestie fără suflet și fără scrupule; este însă profund îndoctrinat și crede cu tărie în corectitudinea acțiunilor sale. Ambivalența sa emoțională, felul în care și lui pare că încep să i se deschidă ochii, la fel ca și Zuleihăi, mi s-a părut descrisă cu talent. Este Ignatov asupritorul/agresorul sau este și el până la urmă tot o victimă? În lupta dintre morala umană și ideologie, ce va prima oare în cele din urmă în sufletul și mintea sa? 

Merită menționat și felul în care este construită relația dintre Zuleiha și Ignatov, dansul dintre cele două personaje rămânând a fi descoperit în rândurile cărții.

Doctorul este un alt personaj interesant, iar povestea sa te emoționează și te face să îl simpatizezi și să te raportezi la el cu multă blândețe. Poate o să îți placă și ție modul în care autoarea adaugă ideea “găoacei” pe care acesta și-a creat-o în scop de protecție. M-a încântat în mod special intensitatea scenei care descrie lupta pe care o dă mintea sa între a se întoarce la realitate, o realitate dureroasă, dar care îi permite să își acceseze cunoștințele medicale (salvând astfel două vieți) sau a rămâne în continuare în atât de dulcea lui lume protectoare creată în scop de apărare (dar lăsând o mamă și copilul nenăscut încă să moară).

De salutat ideea simbolului de salvare și de eliberare prin artă și, personal, cred că mi-aș fi dorit ca personajul artistului să fie încă și mai puternic infuzat în acțiunea cărții. 

Intelectualii leningradeni îți ating sufletul cu nostalgia lor după momente ce simți că nu vor mai putea fi niciodată trăite decât în amintire. Poți simți durerea, dar este o durere dulce-amară. În rememorarea clipelor frumoase ei își găsesc puterea de a îndura prezentul.

Acțiunile lui Gorelov, deținutul de drept comun, sigur te vor face să reacționezi de câteva ori cu dezgust. Povestea parcursului său, instinctul său de supraviețuire, lipsa sa de scrupule, culminând cu scena finală a reîntoarcerii sale, constuiesc bine psihologia acestui tip de individ.

Sintetizând: toate aceste personaje, aflându-se într-o situație limită, apelează pentru supraviețuire la resorturile lor interne. Și fiecare va găsi în interiorul său altceva. Salvarea capătă astfel diverse forme: apare sub chip de iubire maternă, sau exprimare prin artă, sau sub formă de ajutor oferit celorlalți; o mai putem întâlni arătând ca amintiri ce mângâie și oferă putere sau sub forma redescoperirii de sine și construirii unei noi ordini interioare. Iar pentru alții, precum Gorelov, salvarea vine pur și simplu sub formă de decepție și instict de supraviețuire ascuțit până la limita de a se întretăia cu natura animalică.  

Sub forma unei narațiuni cu picioarele bine înfipte în real, în istorie și suferință, poveștile personajelor poartă ascunse cu sine diverse simboluri. O poveste despre descoperirea puterii lăuntrice, despre eliberare interioară în ciuda limitărilor.

O carte pe care o recomand. Dedicarea și talentul scriitoarei Guzel Iahnina sunt clare. Povești într-o poveste, toate declanșate de o istorie neiertătoare. Un roman despre adaptabilitate și lupta pentru supraviețuire, reziliență în condiții extreme, lupta cu fantomele trecutului, transformare și eliberare. 

Text recenzie: Andra Staicu
Carte: Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina, Editura Humanitas

facebook.com/casadincuvinte

Acest blog este protejat de Legea Drepturilor de Autor. Preluarea pentru uz personal sau comercial a textelor se poate face numai cu acordul scris al autorului și menționarea sursei prin link. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Website Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: