În lumina blândă a soarelui de toamnă

Mai erau 2-3 ore până la amurg. Soarele se juca cu frunzele și cu suflul calm al vântului mângâind întreaga alee cu dansul umbrelor proiectate printre crengi. Pentru că era abia început de toamnă mulți dintre copaci erau încă verzi. Verzi ca sufletul ei. 

Ema rămânea un copil. Avea ochi mari și negri, ochi iscoditori, căutând mereu înțelesul și șoapta ascunsă a cunoașterii. Jucăușă, declara pe un ton misterios că ea nu știe nimic și susținea apoi că locul îi pare cel mai bun început. Își admitea cu ușurință neștiința căci simțea în sânge binecuvântarea unui dar de preț: o curiozitate fără margini și o dorință fierbinte de a afla îi caracterizau firea optimistă. Când descoperea ceva nou se umplea de un entuziasm pe care cu greu și-l putea stăpâni.

Fața i se lumină blând, mai blând decât lumina caldă a soarelui de toamnă ce o învăluia. Avea să învețe lucruri noi, să descopere universuri noi, idei noi la care până atunci nici măcar nu se gândise, creații noi. Totul era o devenire, o extindere. Universul ei se va expanda precum… rolele de orez! declară pompos gesticulând cu mâna în aer. Gândul i se păru de-a dreptul caraghios și, chiar dacă mergea de una singură, începu să chicotească încântată. În jur nu erau martori ai fericirii sale, dar nu i-ar fi păsat nici dacă ar fi fost. Își deschise larg brațele și se roti grațios o dată și apoi încă o dată. O piruetă, două piruete! Oare de unde provenea cuvântul ăsta? se întrebă, așa cum se întreba pentru multe altele, dornică să afle ce istoric misterios ascundeau în spate. Abia aștepta să descopere.

De când oare nu mai fusese atât de bucuroasă? Nu își mai amintea și nici nu mai conta. Avusese o viață grea, dură uneori, știa și ea asta foarte bine, cum doar un copil al nimănui poate ști. Dar astăzi era prima zi din noua ei viață: fusese admisă la celebra Academie de Studiu a domnișoarei Vivian H.! Trecutul se va estompa în amintire, se încurajă; se va disipa și îl va retrăi ca pe un film urmărit cândva demult, în a cărui acțiune se întâmplă că s-a implicat emoțional ceva mai puternic decât era firesc. Doar atât. Un film decolorat de timp de care a rămas puțin legată. Prezentul în schimb, viitorul, ele erau noi, tangibile, intense și se anunțau minunat de diferite! Răsuflă ușurată. 

Dacă se bucura de ceva că apăruse pe acest Pământ, dacă trebuia să fie recunoscătoare pentru un singur lucru existenței, era pentru acest incredibil cadou al cunoașterii. Ce putea să își dorească mai mult? Lumi întregi, zeci de lumi, în interiorul său, așteptând să fie descoperite, alcătuite, întregite. Lumi întregi, zeci de lumi în exteriorul său, domenii și idei toate așteptând să fie cunoscute, susținute sau combătute. Ce salvare!

Știa că nu știe nimic, că erau multe lucruri ce urmau să o încânte și aștepta nerăbdătoare să le descopere și să le creeze. Câtă exaltare răzbătea din aerul zilei de astăzi!

Ajunsă în fața clădirii în care locuia, Ema zăbovi câteva secunde bune în fața ușii de la intrare neștiind ce ar trebui să facă. După o vreme se dezmetici din prinsoarea lumii ei interioare și găsi cheia potrivită. Ușa se deschise cu acel clinchet metalic care de obicei o enerva pentru lipsa lui de melodicitate. Astăzi i se păru însă deosebit de expresiv și nu mai înțelese de ce o deranjase vreodată. Urcă parcă zburând cele 6 trepte înguste și apoi chemă hotărâtă liftul cel vechi, cu grilaj din fier forjat, cândva încă negru.

Tresări însă dintr-o dată, se învârti repede pe călcâie și alergă înapoi afară.  Își ridică privirea spre cer, închise ochii și, în lumina blândă a soarelui de toamnă, se declară fericită. Deschise apoi ochii, zâmbi razelor ce îi mângâiau chipul și șopti duios o mulțumire.

Avea să fie începutul noii ei vieți, o viață dedicată creației! Și acest lucru o umplea cu atâta împlinire încât simțea că fericirea i se revarsă din suflet asemeni spumei unei șampanii ușor înțepătoare și amețitoare.

Text: Andra Staicu
Fotografie:Johannes Plenio/Unsplash.com

facebook.com/casadincuvinte

Acest blog este protejat de Legea Drepturilor de Autor. Preluarea pentru uz personal sau comercial a textelor se poate face numai cu acordul scris al autorului și menționarea sursei prin link.