Ceața (I)

Începuse să burnițeze mărunt și se lăsase ceața. Era noapte, iar autostrada cufundată în beznă. Mașina lor înainta cu greu. Nu era aglomerat, dar la intervale totuși scurte de timp apăreau alte mașini luminând întunericul. Veneau din sens opus și scăldau șoseaua într-o lumina albă ce se strecura printre despărțitoarele de drum și se împrăștia apoi sub forma unui evantai. Pentru câteva momente, farurile lor expuneau ceața din ce în ce mai densă. Dispăreau apoi făcând ca totul să se cufunde brusc în întuneric. Pe sensul lor de mers mașinile se apropiau rapid și îi depășeau împroșcând stropi agresivi de ploaie. Înaintau grăbite și stopurile lor, ca ochi de pradă roșii, se îndepărtau treptat până când se topeau în cele din urmă complet în beznă.

Ana urmarea imaginile în tăcere, atentă. Se afla în misiune. Munca de teren o atrăgea, deși nu mai scrisese de mult un articol de investigație. Era jurnalist de peste 15 ani, dar acum lucra mai mult ca freelancer pentru diverse publicații de lifestyle. Semna însă și o mică rubrică stabilă într-un ziar important și asta o aducea astăzi aici. Daniel, unul dintre colegi, care juca acum și rolul de șofer, o însoțea. Cei doi mergeau de ore bune și în diverse orașe ziua de toamnă târzie se manifestase diferit. Trecuseră prin zone cu zăpadă, prin zone cu cer senin albastru sau zone cenușii și apăsătoare. Cum se întuneca rapid, noaptea îi prinsese pe drum. Nu mai aveau mult până la localitatea în care doreau să ajungă: Valea Pietrelor se afla la mai puțin de două ore de locația lor actuală. Aveau să înnopteze în apropiere și apoi a doua zi, la prima oră, începeau cercetările.

Povestea pe care o urmăreau era bizară: de mai bine de o lună se repetaseră deja 5 situații diferite în care mașini apăreau din senin la Valea Pietrelor. Deși pasagerii se plimbau prin cu totul alte zone ale țării (poate chiar la sute de kilometri depărtare) se trezeau, pur și simplu, dintr-o dată, în alt loc. În fiecare instanță, fenomenul se petrecuse noaptea când o ceață densă învăluia drumul. Toți cei implicați povesteau că li se făcuse dintr-o dată somn, un somn greu fără putere de a se opune și apoi următorul lucru pe care și-l aminteau era Valea Pietrelor. Cele 5 zone în care apăruse ceața erau diferite, iar momentele aleatorii, nu părea să existe un numitor comun.

Deși greu de crezut o astfel de situație, Ana nu avusese până acum motiv să pună la îndoială credibilitatea sursei sale necunoscute. Absolut toate informațiile pe care le primise de la această persoană se dovediseră, de-a lungul anilor, complet veridice și o conduseseră spre cele mai valoroase articole de investigație scrise de ea.

Autoritățile locale nu recunoșteau însă evenimentele: nu se întâmplase nimic, justificau ei, informația în mod evident nu era adevărată. Existase într-adevăr un grup de tineri teribiliști care făcuseră o astfel de declarație, spuneau, dar scăpaseră cu o simplă atenționare. Probabil cazul fusese preluat de Serviciile Secrete, bănuia Ana, iar poliția locală spunea exact ce fusese instruită să spună. Având în vedere natura incredibilă a poveștii, nici nu aveau vreo problemă în a elimina cu ușurință orice bănuială. Din informațiile avute însă, Ana aflase că, inițial, primul grup fusese izolat pentru 24 de ore într-un fel de carantină la un sediu necunoscut. Se renunțase ulterior la carantină și ceilalți doar fuseseră interogați câteva ore. Probabil tuturor li se luaseră probe de sânge și li se făcuseră diverse teste. Informațiile primite erau neclare și Ana era obligată să completeze singură punctele lipsă. Mai aflase că fuseseră obligați să semneze că păstrează secretul și, cel mai probabil, bănuia, primiseră și o poveste fictivă pentru a justifica dispariția în fața rudelor și a celor dragi. Sursa avea motive să creadă că toți cei implicați se întorseseră apoi la viețile lor normale (dar erau probabil urmăriți îndeaproape).

Informația ajunsese însă inexplicabil la o televiziune de scandal așa ca pe canalul lor pentru câteva zile vuise constant vestea răpirii extraterestre, cum o încadraseră. Jurnaliștii televiziunii veniseră și plecaseră de la Valea Pietrelor, nereușind să găsească însă ceva diferit sau util scopului lor. Așa că povestea nu durase prea mult. Era o televiziune bazată pe senzațional. Autoritățile negaseră totul. Nimeni nu declara nimic clar, doar diverși care doreau să iasă în evidență. Oamenii nu credeau știrea. Puținii care credeau, ajunseseră la concluzia că fenomenul era produs de ceața malefică. Cum, de ce, cine era implicat și multe alte întrebări rămâneau însă fără răspuns. Unii vorbeau de conspirații. Ceața provenea de la experimente guvernamentale și de aceea era trecută sub tăcere. Alții credeau că au în sfârșit un semn clar că extratereștrii există. Alții că diavolul e printre noi și ar trebui să ne căim pentru păcate cât încă mai este timp. Oricum ar fi fost, toți cei care credeau povestea simțeau că un pericol iminent se apropie și încercau să îi atenționeze și pe ceilalți să ia măsuri. Ceața, credeau ei, era începutul sfârșitului și trebuia să se pregătească să acționeze într-un fel sau altul. Majoritatea adepților însă, după interesul inițial, își vedeau acum impasibili de viață, captivi problemelor de zi cu zi, mult mai palpabile și mai reale decât varii teorii ale conspirației.

Ana nu știa ce să creadă, dar își urma sursa. În 5 locații diferite câte o mașină scufundată în noapte pe șoseaua învăluită în ceață fusese ca prin magie transportată la Valea Pietrelor. Acolo se ducea și ea. Urma firul poveștii.

-VA URMA-

Text: Andra Staicu 
Imagine: Ricardo Gomez Angel on Unsplash

Acest blog este protejat de Legea Drepturilor de Autor. Preluarea pentru uz personal sau comercial a textelor se poate face numai cu acordul scris al autorului și menționarea sursei prin link.  

One thought on “Ceața (I)

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Website Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: