Numele Amy Sherman-Palladino îți spune oare ceva? Dacă nu, îți șoptesc eu câteva date ajutătoare: este scriitoare, regizor și producător american, cunoscută pentru un film despre o mamă cu mult simț al umorului, care vorbește foarte rapid, și fiica sa foarte serioasă și studioasă. Acum te-ai prins?!
Da, chiar despre Gilmore Girls vorbesc! Sper că nu sunt singura care se entuziasmează la auzul numelui acestui film :). A fost serialul de care mi-a fost cel mai drag în adolescență și cred că i-am văzut mai apoi toate sezoanele de cel puțin trei ori. Am iubit-o pe Rory și pe Alexis Bledel (actrița care o interpretează) contopite în mintea mea în una și aceeași persoană. I-am urmărit toate filmele lui Bledel căci eram prietene (nu am lăsat faptul că ea nu știa asta să mă împiedice!)
Am admirat-o pe Lorelai și îmi doream să pot să fiu spontană, plină de umor și curaj, exact așa ca ea. Dacă îmi mai amintesc și de Paris sau Lane, deja nu o să mă mai opresc din vorbit. Pe scurt, ca să nu deturnez prea rău articolul, am iubit Gilmore Girls pentru personajele ușor de simpatizat și pentru dialogul său ironic și inteligent.
Așa că poate o să îmi înțelegi bucuria la aflarea veștii că un nou film marca Sherman-Palladino trece prin oraș! Orașul fiind în cazul de față Amazon Prime Video. Și, da, trebuie să recunosc că ăsta a fost și motivul pentru care am făcut abonamentul Prime.
Faceți-i loc lui Miriam “Midge” Maisel și personalității ei efervescente!
Acțiunea se petrece undeva spre sfârșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60 în New York. Midge e evreică (element important în cadrul filmului) și soție model (de exemplu, se trezește dimineața devreme ca să se machieze și apoi se întoarce cumințică în pat exact înainte să sune ceasul deșteptător; deschide apoi ochii ingenuă pe principiul I woke up like this ca soțul să o vadă mereu frumoasă și radiantă.)
Midge gătește, îl ajută să își îndeplinească planurile și visurile, e acolo trup și suflet. Până când, nu spun ce se întâmplă pentru că spoiler, dar acțiunea se precipită și conduce la întorsătura interesantă care devine restul filmului.
Într-o lume a bărbaților Miriam încercă să devină un standup comedian. Și asta face deliciul acestui serial!
Avem umor fin și inteligent, ironie subtilă sau, câteodată, mai puțin subtilă, toate dozate exact atât când trebuie pentru a face din film o reală plăcere.
Până acum s-au filmat 3 sezoane a câte 8-10 episoade fiecare. Episoadele sunt lungi, în jur de 50 de minute, dar te binedispun. E adevărat, mai sunt momente în care acțiunea se lungește cam mult, dar iremediabil își revine atât de spumos și de inteligent încât nici nu îți mai amintești ca filmul să fie altfel decât captivant.
Ritmul filmului e unul rapid, dacă ați văzut Gilmore Girls vă amintiți de tirul de cuvinte susținut de Lorelai. Nici Midge nu se lasă mai prejos. Scenele sunt alerte.
Rachel Brosnahan, actrița care joacă rolul lui Midge, este perfectă pentru rol. E frumoasă, amuzantă, are un je ne sais quoi, un fel de a accentua și a emfaza frazele care este exact ceea ce trebuie.
Și ce rochii apar, mai ales din sezonul doi (nu sunt eu fan modă, dar rochiile anilor ’60 par să fie altceva! Nu ai cum să nu le observi.)
Filmul încadrează bine epoca prezentată și, mai ales, subiectul standup comedy. Persoanele și unele din numerele de standup vehiculate sunt reale. Chiar și personajul ”Midge” a luat naștere pornind de la admirația lui Amy Sherman-Palladino pentru femeile pionier din lumea comediei americane (de exemplu Joan Rivers).
Actorii din rolurile secundare sunt absolut savuroși. Personajele secundare susțin protagonista, o potențează cum nu se poate mai bine și așa știi că ai un casting bine făcut și un scenariu bine scris!
Tony Shalhoub în rolul lui Abe Weissman – tatăl lui Midge – e de remarcat. Vă provoc să nu vă amuze personajul interpretat de el! Nu că Marin Hinkle, actrița din rolul mamei ar fi mai prejos. Iar Alex Borstein este extraordinară în rolul lui Susie Myerson. Filmul nu ar fi ceea ce este fără existența personajului pe care îl interpretează atât de bine.
Mai toți eroii serialului au unele trăsături caricaturale, accente ușor exagerate, tușe puternice pentru tipologia pe care o reprezintă, dar adăugate cu atât de mult instinct încât nu deranjează deloc; filmul rămâne real, credibil. Portretizarea unei familii de evrei, de exemplu, cu bune și cu rele este absolut delicios realizată. Ideea este apoi cu și mai mult talent accentuată în sezonul 3 și îți aduce instant hohote de râs.
Totuși, nu este acel tip de comedie în care râzi atunci când îți este livrată gluma, ci este un umor mai subtil care te ține cu zâmbetul pe buze pe tot parcursul episoadelor.
Poate că m-am prea entuziasmat, e posibil. Sunt promovate atât de multe lucruri lipsite de valoare că atunci când văd ceva făcut cu efort, creativitate și suflet, mă cam înflăcărez și vreau să fie observat și apreciat. Adevărul e că nu pot ști dacă filmul o să fie pe gustul tău (deși multitudinea de premii câștigate, printre care și 3 Golden Globes, poate că este totuși un indiciu).
Mie personal mi-a plăcut mult. Pentru umorul absolut inteligent, pentru personajele bine alese, pentru povestea interesantă, pentru creativitatea care mustește, pentru ideile câteodată sucite, uneori pe linia subțire dintre absurd și amuzament. Pentru un suflu fresh, care parcă îți picură energie nouă în suflet.
Dacă decizi să îl urmărești, nu pot decât să mă bucur și să îți urez: vizionare plăcută!
Cu drag,
Andra 🌿
Later edit (2022): Și sezonul 4 a fost un deliciu; finalul minunat! Mai urmează un ultim sezon și apoi va trebui, cu părere de rău, să ne luăm ”la revedere” de la acest serial inedit. Sper să se încheie în glorie!
Content writer: Andra Staicu Credit imagine principală: imdb.com Facebook: casadincuvinte Instagram: casa_din_cuvinte Acest blog este protejat de Legea Drepturilor de Autor. Preluarea pentru uz personal sau comercial a textelor se poate face numai cu acordul scris al autorului și menționarea sursei prin link.
Casa din cuvinte 
Leave a Reply