Recenzie: Femeia de la fereastră – A.J. Finn

Mărturisire: nu mă atrag thrillerele. Nu aș zice ”nu” unui film, dar cărțile din acest gen rămân cam ultimele în topul alegerilor personale.

”Femeia de la fereastră” a intrat în atenția mea având recomandări excelente. Cartea este un debut, unul foarte bine primit, căci imediat a fost tradusă și publicată în peste 40 de țări. Daniel Mallory este scriitorul și semnează sub pseudonimul literar A.J. Finn (există și o aură de scandal în jurul său după ce a falsificat mai multe date despre propriul trecut.)

Cu atâtea păreri pozitive în jurul său, m-am gândit: ce carte mai potrivită pentru a-mi schimba poate o preconcepție?
Hai să vedem împreună dacă ”Femeia de la fereastră” a reuși să mă ajute să renunț la vechile păreri și să gust și eu acest gen literar!

Încep prin a spune că am citit cele 500 de pagini în mai puțin de 24 de ore. Odată ce am intrat în acțiune am fost captivă (da, captivă; nu aș zice captivată). Prizonier fără voie! Am citit într-un fel de stare hipnotică. M-am simțit ca și cum cartea m-a devorat pe mine, nu eu pe ea! 🥴

”Nu e paranoia dacă se întâmplă cu adevărat…
Au trecut zece luni de când Anna Fox a ieșit ultima dată din casă. Zece luni în care a bântuit ca o fantomă prin camerele vechii sale locuințe din New York, pierdută în amintiri, prea înspăimântată ca să-și părăsească siguranța propriului cămin. Singura punte de legătură a Annei cu lumea reală este fereastra camerei sale, unde stă zi de zi, urmărindu-și vecinii.

Când familia Russell se mută peste drum, Anna este imediat atrasă de aceasta. O familie perfectă cu trei membri, un ecou al vieții pe care și ea a dus-o cândva.

Dar într-o seară, un țipăt teribil rupe tăcerea, iar Anna este martora a ceva ce nimeni nu trebuia să vadă. Acum trebuie să facă tot ce poate pentru a descoperi adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în realitate. Dar chiar dacă îl va afla, o va crede cineva? Și poate să aibă încredere în ea însăși?” – prezentarea editurii

MINUSURI. Am întâlnit câteva elemente care nu au fost pe gustul meu.

De exemplu, multă vreme mi-a fost greu să empatizez cu personajul principal. Cred că ne implicăm în acțiune simțindu-ne alături de personajele propuse de autori. Anna nu m-a ținut însă mult timp lângă ea. Are un comportament atât de autodistructiv că de la un moment dat începe să te înfurie. Mult după jumătatea lecturii când se dezvăluie un anume detaliu am reușit să îi înțeleg comportamentul. De atunci am privit lucrurile dintr-o altă perspectivă, mai nuanțată.

”Ajung poticnindu-mă pe următorul palier și înaintez cât pot de repede spre colțul de sub trapă. Bâjbâi cu mâna deasupra capului, găsesc lanțul. Îmi înfășor degetele îmi jurul lui și trag. (…) Sunetul aproape că mă doboară pe spate. Furtuna urlă ca un animal. Vântul prinde aerul în ghearele lui și îl sfâșie. Ploaia, ascuțită ca niște dinți, îmi pătrunde în piele. Apa îmi linge fața, îmi dă părul înapoi pe spate…Mâna lui îmi apucă glezna.”

Întreaga atmosferă e foarte apăsătoare și parcă m-a încărcat în mod negativ și pe mine.

Sunt multe detalii care, cred eu, trenează și lungesc nejustificat acțiunea. La un moment dat nici nu m-a mai interesat cine este sau nu vinovatul. Nu mai aveam niciun fel de atașament față de nimeni, doream doar să se termine odată, să pot să scap din ghearele ei, căci dintr-un motiv sau altul, nici nu puteam lăsa cartea din mână.🤔

PLUSURI. Au fost și elemente care mi-au plăcut, evident.

Nu pot fi clară (ca să evit un mare spoiler) dar am apreciat scena accidentului, pe care am trăit-o intens și care mi s-a părut bine scrisă. Legat de acest moment mai este o răsturnare de situație care m-a luat prin surprindere și apreciez iluzia creată, bine susținută de-a lungul paginilor.

Scena finală, de pe acoperiș, aduce foarte multă tensiune și este redată cu talent, vizual, cinematografic.

Și, deși enervantă senzație, un alt merit este cârligul psihologic care a reușit să mă țină lipită până la epuizare de coala de hârtie.

“Mi-am înclinat capul și mai mult pe spate, ca să cuprind imensitatea cerului. Și m-am uitat chiorâș. Totul părea prea vast, cumva, prea masiv. M-am simțit ca o miniatură într-o casă de păpuși. M-am putut vedea din afară, de departe, mică, o fărâmă. M-am întors împrejur, m-am clătinat pe picioare.”

În concluzie, ce crezi? Luând în calcul toate plusurile și toate minusurile, am devenit sau nu un fan al cărții?

Sper să nu dezamăgesc, dar răspunsul meu este nu. Nu a fost ce trebuia pentru a-mi schimba părerea.

Cartea este ecranizată de puțin timp sub numele – ”The Woman in the Window”. Amy Adams este actrița care o interpretează pe Anna Fox. Se pare că filmul a fost achiziționat de Netflix și, dacă zvonurile sunt corecte, o să putem să îl vizionăm în iarna aceasta. Sunt curioasă dacă o să mă atragă mai mult decât a reușit lectura. Trailerul de pe imdb mi s-a părut promițător.

Chiar dacă nu am devenit fan al cărții, mi-aș dori totuși să citesc un thriller care să îmi placă. Știu că există acolo undeva și mă așteaptă😄. Așa că, dacă ai citit ceva cu adevărat bun, recomandă-mi. Mulțumesc!

Cu drag,
Andra🌿

Femeia de la fereastră / A.J. Finn; trad. din lb. engleză: Alina Simuț; București: Litera, 2018

Content writer: Andra Staicu

Instagram: casa_din_cuvinte
Facebook: Casa din cuvinte

Acest blog este protejat de Legea Drepturilor de Autor. Preluarea pentru uz personal sau comercial a textelor se poate face numai cu acordul scris al autorului și menționarea sursei prin link.