🗝MISTERUL ALEGERII ACESTEI CĂRȚI
Nu plănuiam ca Spania să facă parte din Proiect , dar o vrajă din trecut s-a abătut asupra mea lăsându-mă fără putere de alegere. Cea de-a zecea oprire este, așadar, marcată de Regatul Spaniei.
Oare ce magie să fi aruncat cartea asta asupra mea de nu am putut refuza să o cumpăr? Întrebarea a stăruit o vreme. Răspunsul era aproape palpabil, dar apoi în ultima secundă se retrăgea din lumina conștiinței, lăsându-mă cu un sentiment nedefinit, sâcâitor.
Misterul aveam să îl dezleg într-o seară ca oricare alta când brusc aveam să strig cu încântare: Midnight caller!
“Midnight caller” era un serial polițist, care a fost transmis la noi prin anii ’90 sub denumirea de “Telefonul de la miezul nopții”. La vremea respectivă, la puțini ani după revoluție, eram încă un copil și filmul trebuie să fi fost unul dintre primele seriale americane pe care le-am urmărit. Jack, fost polițist, este gazda unui show radiofonic nocturn. Ascultătorii sună cu problemele lor și el se lasă implicat, încercând să le dezlege.
Timpul a șters acțiunea propriu-zisă din mintea mea, dar starea pe care filmul mi-a transmis-o a rămas încă vie. Îmi amintesc ritmuri magice de jazz, genericul și atmosfera misterioasă a orașului noaptea. Reclame luminoase în beznă, orașul cufundat în liniște. Povești enigmatice, ascunse de agitația zilei. Și mai vie ca toate, replica pe care Jack o spunea ori de câte ori ieșea din emisie, “Noapte bună America, oriunde te-ai afla”, transmitea sufletului meu de copil o stare de realism magic. O realitate fascinantă de undeva departe. O conștientizare că există o întreagă altă lume simultan cu existența mea.
*
🗝AZUCENA NOAPTEA – IMPRESII
“Radiofonic”, “noaptea” – două cuvinte simple au declanșat atracția mea misterioasă față de carte. Nostalgia era explicația! Nu e ea oare de multe ori explicația?! Tot ce rămânea de făcut era să descopăr lumea promisă. Și ceva îmi spunea că o să fie diferită de așteptările mele…
“În perioada postbelică represivă și întunecată, o voce feminină luminează nopțile radiofonice ale Spaniei franchiste.”
În “Azucena noaptea” ficțiunea istorică, romanul de dragoste și romanul polițist se împletesc și creează o poveste plăcută.
Este o iarnă rece, iar Spania condusă de dictatorul Franco e înfometată, înghețată și întunecată. Oamenii fac față cu greu regimului opresiv și deznodământului dureros al Războiului Civil.
Acesta este spațiul în care povestea începe să prindă contur. La început mai lent apoi luându-și din ce în ce mai mult avânt povestea se transformă în mișcare și devine alertă. Cartea se citește într-un sprint. Acțiunea fuge și tu fugi odată cu ea.
Autorul scrie plăcut, cu talent. Îmi place stilul său, citesc cu drag. Îmi plac părțile de introspecție și felul în care transmite stări. Cadrul istoric e bine ilustrat, veridic. E posibil ca dacă nu ai ceva context istoric totuși, să șchiopătezi puțin și să găsești acțiunea ușor alambicată (fără să deranjeze în mod deosebit, însă).
Planurile se întretaie. Prezent și trecut. Două povești de dragoste. Aceeași femeie e în sufletul ambilor bărbați. Unul o știe drept Cecilia camarada lui de luptă împotriva franchiștilor. Celălalt, este chiar povestitorul, și o cunoaște inițial ca o voce nocturnă, radiofonică – Azucena noaptea sau Crinul Nopții.
Acțiunea se precipită, lucrurile se agită din ce în ce mai mult, planurile converg spre un punct culminant care transmite spre final un ușor vibe de telenovelă.
Treptat aflăm trecutul Azucenei și acesta o pune în pericol. Povestitorul nostru vrea să o salveze. Va reuși oare? Ba chiar mai mult – va putea să o facă pe Azucena să uite iubirea sa trecută și să se îndrăgostească de el, așa cum el visează? E dispus să își riște viața pentru a afla.
O lectură plăcută pe care, în funcție de gusturi, poți să o găsești interesantă. Te poate atrage pentru stilul narativ, pentru ritmul alert și tensionat sau pentru izul de roman polițist; pentru poveștile de dragoste gen Bonnie & Clyde sau pentru o bună ilustrare a realității unei epoci.
”Cu pași nesiguri fetița a alergat spre mama ei care o aștepta cu brațele întinse. Nu există altă patrie decât acest mod de a alerga când ești mic. Cecilia voia doar ca toți copiii să alerge în brațele mamei lor, dar bine hrăniți. Și fără să le fie frig. Și avea dreptate să facă ceea ce făcea.”
**
“Era o noapte rece și întunecată, ca prima privire pe care o arunci într-o fântână.”
“Sunt oameni care cred în întâmplare și mulți alții care cred într-o forță mai puternică decât orice altă forță cunoscută care guvernează lumea. Hazardul sau vreun dumnezeu, sârguincioși în cerurile lor, țes cauzele pe care le aruncă asemenea unor plase asupra omului. Eu, dimpotrivă, obișnuiesc să dau vina pe mine pentru aproape tot ce mi se întâmplă. Treaba e că și sunt vinovat.”
” Femeia cu florile mici de liliac era o înfrântă care mai avea încă dorințe. Înfrântă, nu învinsă.”
”Moartea alerga după ea ca un lup cu balele la gură; dacă m-aș pune la mintea ei, colții fiarei ar sfârteca cel puțin o bucată din mine. N-a fost foarte greu să încerc să o uit. Mi-o cerea rațiunea. Dar n-am reușit. Inima conspira împotriva ei. E mai mult ca posibil ca ea să fie ca o scuză, scuza pe care lașitatea mea o flutura pentru a încerca să se transforme într-un steag și să-mi îndemne la luptă frica, lipsa de speranță, furia, chinul de a trebui să trăiesc în această țară (pe care au adus-o) în ultimul hal.”
Pe data viitoare!
Spor la citit și la descoperit,
Andra🌿
Azucena noaptea, Adolfo Puerta Martín, traducere din limba spaniolă Maria-Gabriela Necheș, Editura RAO, București, 2011
Content writer: Andra Staicu Instagram: casa_din_cuvinte Facebook: Casa din cuvinte Acest blog este protejat de Legea Drepturilor de Autor. Preluarea pentru uz personal sau comercial a textelor se poate face numai cu acordul scris al autorului și menționarea sursei prin link.
Casa din cuvinte 
Leave a Reply