Animalul povestitor – Jonathan Gottschall

”Viața omului este atât de strâns înfășurată în povești, încât ne-am desensibilizat complet față de puterea lor vrăjitorească.”

Pătrund timid în universul cărții și informații interesante îmi urează bun-venit. Îmi vorbesc despre povești şi despre rolul lor în evoluție. Întâlnesc apoi un frate al poveştii, visul, şi poposesc şi pe tărâmul său nocturn şi fascinant. Merg mai departe către soare-apune şi mă întâmpină informații despre minte şi despre poveştile pe care şi le spune singură, care nu sunt nici pe departe atât de veridice şi de încredere cum ne închipuim. Înaintez curioasă prin zona erorilor noastre de percepție şi interpretare.

Numai că mintea povestitoare este imperfectă.(…) E dependentă de sens şi semnificație. Dacă mintea povestitoare nu poate găsi tipare cu sens în lumea din jur, va încerca să le impună cu forța. Pe scurt, mintea povestitoare este o maşinărie care fabrică poveşti adevărate atunci când poate, iar când nu, va fabrica minciuni.

Mai trec puțin prin alte case. Strâng şi mai multă informație în tolba cu idei şi mă opresc pe un teritoriu interesant, unde aflu despre impactul impresionant pe care l-au avut anumite poveşti, atât de puternic încât a marcat şi a schimbat istoria omenirii.

Descopăr idei, nuanțe si întrebări cu sevă atunci când opresc pe tărâmul poveştilor sacre (religia). “În toată istoria speciei noastre, ficțiunea sacră a dominat existența umană mai mult decât orice altceva. Religia este expresia supremă a dominației poveştii asupra minților noastre.(…) Pe baza a ce spun poveştile sacre, credincioşii îşi definesc regulile rânduielilor din viața de zi cu zi.”

Mă fascinează apoi poveşti şi informații interesante despre jocurile video. La destinație, scriitorul desenează coala de hârtie cu imagini ale relației noastre viitoare cu poveştile. “Pe măsură ce tehnologia digitală evoluează, poveştile noastre – ubicue, atotcuprinzătoare, interactive – s-ar putea să devină periculos de atrăgătoare. Adevărata amenințare nu e că povestea va dispărea treptat din viața umană în viitor; e că povestea s-ar putea să pună stăpânire pe ea cu totul.”

De ce spun oamenii poveşti?
Cartea ridică o mulțime de întrebări fascinante la care încearcă să şi răspundă. Una dintre ele: de ce spun oamenii poveşti? Are povestea un important scop evoluționar sau serveşte doar unui rol biologic simplu, precum plăcerea divertismentului escapist? Aflăm diverse perspective despre rolul poveştilor, al viselor, al religiei sau …despre motivul pentru care există teoriile conspirației. Şi câte şi mai câte alte idei interesante!

💓”Povestea – indiferent dacă e livrată prin filme, cărți sau jocuri video – ne învață lucruri care sunt realități ale lumii în care trăim; ne influențează logica morală; şi ne marchează cu temeri, speranțe şi anxietăți care ne modifică comportamentul şi poate chiar şi personalitatea. Studiile arată că povestea ciuguleşte tot timpul din noi şi ne frământă permanent, ca pe un aluat, modelându-ne mintea fără ca noi să ştim sau consimțim.

Ce ne uneşte, dincolo de legăturile de rudenie?
Povestea este peste tot: în emisiunile tv, în relatările sportive, la ştiri, în cărți, în filme, în versuri şi muzică, în reclame, în vise, în lucrurile pe care şi le spune mintea despre evenimente trecute, prezente sau viitoare; şi lista poate continua.

Suntem cu toții mai asemănători lui Peter Pan decât ne dăm seama. Chiar dacă plecăm din lumea copilăriei, cu maşinuțele ei de jucărie şi costumațiile de carnaval, nu încetăm nicio clipă să ne jucăm “de-a ceva”. Doar schimbăm modul în care o facem. Romanele, visele, filmele şi fanteziile sunt ţinuturi ale Țării de Nicăieri.”

Citim mai puțin decât o făceam odinioară. Dar nu e din cauză că am fi renunțat la ficțiune. Nu, pagina de hârtie a fost pur şi simplu înlocuită cu ecranul. Petrecem un număr înmărmuritor de minute privind ficțiunea înfățişată pe un ecran.”

Ori de câte ori mintea nu este absorbită de o sarcină solicitantă intelectual (…) îşi va pierde astâmpărul şi va da o fugă în lumea fanteziei.

💓”Povestea – sacră sau profană – este probabil principala forță de coeziune din viața omului. O societate se compune din oameni irascibili, cu personalități, obiective şi interese diferite. Ce ne uneşte, dincolo de legăturile de rudenie? Povestea (…) Povestea este forța contrară dezordinii sociale, tendinței lucrurilor de a se dezintegra. Povestea este centrul în lipsa căruia restul nu se mai poate ține.

Călătoria s-a terminat, iar povestea îmi apare acum în haine noi, mai vizibilă, mai nuanțată, mereu prezentă! O carte cu multe informații interesante, o lectură plăcută și educativă.

Animalul povestitor – Jonathan Gottschall, traducerea din limba engleză de Smaranda Nistor, Editura Vellant, 2019

Pe data viitoare,
Andra🌼

Text: Andra Staicu
Facebook: Casa din cuvinte
Instagram: @casa_din_cuvinte

Acest blog este protejat de Legea Drepturilor de Autor. Preluarea pentru uz personal sau comercial a textelor se poate face numai cu acordul scris al autorului și menționarea sursei prin link. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Website Powered by WordPress.com.

Up ↑

<span>%d</span> bloggers like this: