Recenzie: Animalul povestitor – Jonathan Gottschall

”Viața omului este atât de strâns înfășurată în povești, încât ne-am desensibilizat complet față de puterea lor vrăjitorească.”

Pătrund timid în universul cărții. Informații interesante îmi urează bun-venit. Îmi vorbesc despre rolul poveștilor în evoluția speciei. Citesc cu fascinație.

Înaintez pentru a mă întâlni apoi cu visul – un frate al poveștii. Poposesc și pe tărâmul său nocturn și captivant.

Merg mai departe către soare-apune și aflu cum poveștile pe care și le spune mintea, nu sunt nici pe departe atât de veridice și de încredere cum îmi închipuiam. Traversez curioasă zona erorilor noastre de percepție și de interpretare și trec apoi prin alte case. Strâng și mai multă informație în tolba cu idei.

Mă opresc pe un teritoriu nou și aflu despre impactul impresionant pe care l-au avut anumite povesti care au marcat și au schimbat istoria omenirii.

“Numai că mintea povestitoare este imperfectă.(…) E dependentă de sens și semnificație. Dacă mintea povestitoare nu poate găsi tipare cu sens în lumea din jur, va încerca să le impună cu forța. Pe scurt, mintea povestitoare este o mașinărie care fabrică povești adevărate atunci când poate, iar când nu, va fabrica minciuni.“

Când opresc pe tărâmul poveștilor sacre (religia) descopăr idei, nuanțe si întrebări cu sevă. “În toată istoria speciei noastre, ficțiunea sacră a dominat existența umană mai mult decât orice altceva. Religia este expresia supremă a dominației poveştii asupra minților noastre.(…) Pe baza a ce spun poveştile sacre, credincioşii îşi definesc regulile rânduielilor din viața de zi cu zi.”

Mă fascinează apoi povești și informații despre jocurile video.

Când ajung la destinație scriitorul pictează coala de hârtie cu imaginea relației noastre viitoare cu povestea. “Pe măsură ce tehnologia digitală evoluează, poveștile noastre – ubicue, atotcuprinzătoare, interactive – s-ar putea să devină periculos de atrăgătoare. Adevărata amenințare nu e că povestea va dispărea treptat din viața umană în viitor; e că povestea s-ar putea să pună stăpânire pe ea cu totul.”

DE CE SPUN OAMENII POVEȘTI?

Cartea ridică o mulțime de întrebări fascinante la care încearcă să și răspundă. Una dintre ele: de ce spun oamenii povești? Are povestea un important scop evoluționar sau servește doar unui rol biologic simplu, precum plăcerea divertismentului? Aflăm diverse perspective despre rolul poveștilor, al viselor, al religiei sau …despre motivul pentru care există teoriile conspirației. Și câte și mai câte alte idei interesante!

“Povestea – indiferent dacă e livrată prin filme, cărți sau jocuri video – ne învață lucruri care sunt realități ale lumii în care trăim; ne influențează logica morală; și ne marchează cu temeri, speranțe și anxietăți care ne modifică comportamentul și poate chiar și personalitatea. Studiile arată că povestea ciugulește tot timpul din noi și ne frământă permanent, ca pe un aluat, modelându-ne mintea fără ca noi să știm sau consimțim.”

CE NE UNEȘTE, DINCOLO DE LEGĂTURILE DE RUDENIE?

Povestea este peste tot: în emisiunile tv, în relatările sportive, la știri, în cărți, în filme, în versuri și muzică, în reclame, în vise, în lucrurile pe care și le spune mintea despre evenimente trecute, prezente sau viitoare; și lista poate continua.

“Suntem cu toții mai asemănători lui Peter Pan decât ne dăm seama. Chiar dacă plecăm din lumea copilăriei, cu mașinuțele ei de jucărie și costumațiile de carnaval, nu încetăm nicio clipă să ne jucăm “de-a ceva”. Doar schimbăm modul în care o facem. Romanele, visele, filmele și fanteziile sunt ținuturi ale Țării de Nicăieri.”

” Citim mai puțin decât o făceam odinioară. Dar nu e din cauză că am fi renunțat la ficțiune. Nu, pagina de hârtie a fost pur şi simplu înlocuită cu ecranul. Petrecem un număr înmărmuritor de minute privind ficțiunea înfățișată pe un ecran.”

” Ori de câte ori mintea nu este absorbită de o sarcină solicitantă intelectual (…) își va pierde astâmpărul și va da o fugă în lumea fanteziei.“

💓”Povestea – sacră sau profană – este probabil principala forță de coeziune din viața omului. O societate se compune din oameni irascibili, cu personalități, obiective și interese diferite. Ce ne unește, dincolo de legăturile de rudenie? Povestea. ”Povestea este forța contrară dezordinii sociale, tendinței lucrurilor de a se dezintegra. Povestea este centrul în lipsa căruia restul nu se mai poate ține.“

Călătoria s-a terminat, iar povestea îmi apare acum în haine noi, mai vizibilă, mai nuanțată, mereu prezentă! O carte cu multe informații captivante, o lectură plăcută și educativă.

Spor la citit și la descoperit!
Cu drag,
Andra🌿

Animalul povestitor – Jonathan Gottschall, traducerea din limba engleză de Smaranda Nistor, Editura Vellant, 2019

Content writer: Andra Staicu

Facebook: Casa din cuvinte
Instagram: @casa_din_cuvinte

Acest blog este protejat de Legea Drepturilor de Autor. Preluarea pentru uz personal sau comercial a textelor se poate face numai cu acordul scris al autorului și menționarea sursei prin link.