Termin de citit ”Florile pierdute ale lui Alice Hart” și îmi trec degetele peste coperta minunată. Florile, fonturile, culorile sunt cele care m-au chemat inițial, ele sunt cele care m-au făcut curioasă. Vizualul cărții se îmbină armonios cu lirismul scriiturii, cu trăirile și simbolurile poveștii.
Romanul, un debut, s-a bucurat de succes internațional devenind bestseller și fiind tradus în peste 30 de țări.
🗝SINOPSIS
Călătoria începe pe malul mării, continuă în câmpuri fermecătoare cu flori australiene și ajunge apoi în ținutul deșertic al nisipului roșu. Furtuna cu fulgere de pe malul mării, ploaia interminabilă cu inundații de la ferma de flori, focul din deșert, toate se vor dovedi portaluri pentru a înainta.
Dar mă grăbesc. Să începem însă, așa cum e firesc, cu începutul:
”Alice Hart, o fetiță de nouă ani, stătea la birouașul său de lângă fereastră, în casa lor de lemn din capătul aleii, și își închipuia cum ar putea să-i dea foc tatălui ei.” (…) ”Deși de la nord-est venea o adiere sărată dinspre Pacific, Alice simțea miros de fum, pământ și pene arse.”
Un debut ce intrigă și o intrare măiastră în acțiune (te las să descoperi; s-ar putea să fie și o doză de abstract implicată, poate și o carte despre pasărea Phoenix și alte mituri despre foc; în același timp, s-ar putea ca momentul unei tragedii chiar să se apropie vertiginos de familia fetei.)
Alice, personajul principal al poveștii, este o fetiță plină de imaginație și de curiozitate, ce crede în magia cărților și a grădinilor cu flori. În același timp însă, Alice este un copil ce trăiește intens trauma violenței domestice din familia sa, martor tăcut al bătăilor pe care le îndură cu stoicism firava și frumoasa sa mamă.
Când evenimentele se precipită și necazul lovește familia Hart, micuța va părăsi casa de pe malul mării și va locui la ferma de flori a bunicii sale. Urmărim viața lui Alice și suntem martori la încercările prin care ea trece, căci la maturitate umbrele trecutului se trezesc. Trauma ce a împovărat umerii ei micuți de copil, o însoțește în viața de adult și îi influențează trăirile și alegerile. Întrebarea la care autoarea ne invită să aflăm răspuns este: va găsi oare Alice puterea de a se elibera?
*
”Femeilor care se îndoiesc de valoarea și de forța poveștilor lor”
🗝ÎN SPATELE CORTINEI
Sunt mai multe simboluri și teme pe care le putem descoperi în universul cărții. Acestea trei mi s-au părut cele mai importante:
🌾Violență domestică și traumă
Traumă transgenerațională și destine legate în timp. Cum îți dai seama că repeți povestea de viață a înaintașilor tăi și cum preiei controlul pentru a îți scrie propria ta poveste?
Trauma se cere din ce în ce mai insistent vindecată. Alice este chemată să afle cine este și să întrerupă șirul de abuzuri din istoria familiei sale. Trebuie să își găsească puterea de a se împotrivi destinului și de a rupe lanțuri grele de generații.
🌾Limbajul florilor și limbajul emoțiilor
Fiecare capitol poartă numele unei flori australiene. Aflăm descrierea florii, denumirea științifică și locul de proveniență, și acolo unde este cazul, cum poate fi folosită în scopuri medicinale.
Descoperim și semnificația simbolică a florii. Astfel stejarului de deșert înseamnă ”renaștere”, orhideea cu cioc roșu ”dorință de a poseda”, florea de banksia ”captivitate”. Grozama amară simbolizează o ”frumusețe otrăvită”, iar crinul de vanilie este un ”mesager al dragostei” (etc.).
În timpul reginei Victoria florile se foloseau ca mesager al sentimentelor mai ales atunci când trăirile erau dificil de exprimat în cuvinte. Transmiteau sentimentele de afecțiune, dar și mesaje agresive (exprimate prin flori otrăvitoare). Limbajul victorian a avut un succes uriaș, răspândindu-se în întreaga Europă. Era atât de popular încât majoritatea oamenilor aveau în casă dicționare cu semnificațiile florilor.
Inspirată de această poveste, autoarea decide să creeze propriul său limbaj al florilor folosind însă, doar flori autohtone australiene. Florile însoțesc și dau sens poveștii lui Alice pe întreg parcursul cărții. Atunci când propria voce nu o mai ajută, fetița primește cadou acest limbaj magic pentru a-l folosi când nu poate rosti cuvintele dorite. Alice învață limbajul florilor australiene ca modalitate de a-și exprima emoțiile prea greu de transmis prin cuvinte.
La ferma de flori autohtone Thornfield îți transformi cuvintele nerostite și durerile nevindecate amestecându-le cu apă, pământ și semințe. Din trecutul întunecat înflorește aici un adevărat paradis al florilor. Ferma este un loc sigur în care femeile abuzate încercă să se regăsească și să se vindece. Avându-se alături una pe cealaltă, aici își găsesc, pentru o perioadă de timp, un scop. Camaraderia și mai ales frumusețea peisajului sunt duios puse în scenă.
* M-a bucurat o descoperire neașteptată! Am căutat, în joacă, semnificația numelui autoarei în dicționarul victorian (Holly fiind un copăcel ornamental). Am aflat că simbolul său este ”fericire domestică”. Interesantă coincidență într-o carte despre violența domestică!
🌾Înțelege-ți povestea personală și descoperă-ți propria voce
Trebuie să vorbim despre violență, declara autoarea și ea victimă a violenței; trebuie să vorbim deși până acum am ținut poveștile ascunse. Le-am ținut ascunse, de secole, de rușine sau de frică. Vocile victimelor au fost reduse la tăcere iarăși și iarăși. Chiar și acum întâlnim întrebări neiertătoare precum: ”păi și de ce stă să o bată? De ce nu pleacă?” Lipsa de empatie și de înțelegere a ceea ce înseamnă trauma și stresul posttraumatic, pe de o parte, și, frica și rușinea de a vorbi despre asta, pe de altă parte, au transformat acest subiect într-o rană dureroasă, tabu, de dus în tăcere.
Să ne privim trecutul și istoria de viață în față, continuă autoarea, să nu le negăm, să nu ne ascundem și să nu fugim de ele. Rana sufletească nu se va vindeca complet, dar chiar și așa, tot ne putem găsi drumul potrivit. Atunci când ne asumăm propria poveste ne eliberăm din închisoare. Să privim adevărul în față, cu demnitate, și, în același timp, să continuăm să ne trăim viața într-un mod frumos, urmându-ne visele.
E important să îți găsești vocea și să îți spui povestea – acesta este mesajul care stă la baza scrierii cărții.
🗝MICI NEMULȚUMIRI
Un limbaj puțin prea sentimental, descrieri câteodată cam lungi și o acțiune (simboluri, sincronicități) ușor manevrată pentru a servi scopului poveștii. Nimic însă într-o manieră exagerată. Lectura este plăcută, iar eu aștept cu interes noua carte a autoarei.
🗝CONCLUZII
Una peste alta, cred că o să îți placă ”Florile pierdute ale lui Alice Hart”. E scrisă cu mult suflet și, de aceea, o recomand!
Ceva din stilul de scriere m-a dus cu gândul la ”Acolo unde cântă racii” al Deliei Owens. Un serial TV urmează să apară și sunt foarte curioasă de punerea sa în scenă.
„Un tur de forță plin de imaginație care aduce laolaltă teme precum dragostea și pierderea, violența în familie și salvarea, magia și arta povestirii, toate impregnate de singurătatea și frumusețea sălbatică a peisajului australian.“ – Weekly Times
*
”Apa dulce, fără strop de sare, a uluit-o. Ochii nu o usturau. A dat aerul afară, făcând bulbuci, și i-a privit cum se ridică la suprafață și se sparg. Auzea cum îi bate în urechi inima râului. Cândva tatăl ei îi spusese că orice apă se duce până la urmă în același loc. Și i-a venit în minte o altă întrebare: ar putea oare să înoate în josul râului, prin timp, tot drumul până acasă?”
”Alice avea să-și aducă aminte de ziua aceea drept una care i-a schimbat irevocabil viața, deși i-au trebuit douăzeci de ani ca să își dea seama de asta: viața este trăită pe măsură ce mergi înainte, dar e înțeleasă doar privind înapoi. Nu poți înțelege situația în care te afli dacă ești în mijlocul ei.”
”Până a ajuns la șapte ani, trupul lui Alice atârna greu de atâtea întrebări fără răspuns. Îi umpleau tot pieptul.”
”Apoi doctorița a apăsat capătul rece al stetoscopului pe pieptul lui Alice și a ascultat. Oare auzea întrebările dinăuntrul ei? Oare avea să-și ridice privirea brusc și să-i dea răspunsurile pe care nici nu era chiar sigură că vrea să le audă? A început să simtă frica în stomac.”
”Alice și-a închipuit că o bibliotecă trebuie să fie o grădină liniștită cu cărți, în care poveștile cresc asemenea florilor.”
”În preajma lui, te simțeai de parcă ai fi fost afară, lipsit de adăpost, în toiul unei furtuni, cu ochii mereu ațintiți spre cer.”
”Februarie era o lună tare confuză pentru toată lumea de la Thornfield. Vânturi puternice, de vară, suflau dinspre nord-vest și făceau prăpăd, amenințând să distrugă câmpurile de flori și să dărâme solariile și gradina de zarzavaturi. Zilele cu călduri uscate și vânturi sălbatice erau greu de îndurat; ele răscoleau praful și cenușa lucrurilor de mult uitate, deschideau răni vechi și reînviau povești nespuse de pe unde se ascundeau – unghere, vise uitate sau cărți neterminate.”
”Trecutul are un mod ciudat de a scoate noi vlăstare.”
*
”Dacă sunteți victimele violenței domestice, există și în România un număr unic de contact, 0800.500.333, pentru a semnala situații de violență domestică, trafic de persoane, discriminare de gen sau discriminare multiplă, reglementat de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. Acest serviciu este asigurat 24/24 ore, 7/7 zile. Numărul este apelabil gratuit din orice rețea cu acoperire națională.”
Florile pierdute ale lui Alice Hart, Holly Ringland, traducere din engleză și note de Sânziana Dragoș, Humanitas Fiction (Colecția Raftul Denisei), București, 2020.
Content writer: Andra Staicu Facebook: Casa din cuvinte Instagram: @casa_din_cuvinte Acest blog este protejat de Legea Drepturilor de Autor. Preluarea pentru uz personal sau comercial a textelor se poate face numai cu acordul scris al autorului și menționarea sursei prin link.
Casa din cuvinte 
Leave a Reply