Cum te poate ajuta meditația. Încă 3 beneficii pe care mi le-a adus obiceiul de a medita (II)

În scurtă vreme se împlinesc nouă luni de când meditez în mod constant.

În articolul precedent am povestit despre relația mea schimbătoare cu meditația și despre cum, ulterior, am reușit să dezvolt o practică zilnică. Încetul cu încetul acest obicei a devenit o ancoră; mă ajută să nu mă pierd în tumultul vieții și să mă întorc constant la lucrurile care contează.

Am împărtășit data trecută trei daruri pe care mi le-a adus meditația. Continuăm călătoria și adaug alte trei beneficii pe care le voi numi astăzi, puteri.

CUM TE POATE AJUTA MEDITAȚIA?

Oricine poate medita dacă își dorește și oricine poate observa schimbări benefice dacă își cultivă acest obicei. Iată cum s-a schimbat gândirea mea odată ce am ales să meditez zilnic. Meditația mi-a oferit:

🗝Puterea de a nu mă atașa de gânduri

Dacă gândurile ar umbla cu o plăcuță de avertizare pe ea ar scrie cu majuscule: DO NOT ENGAGE! Nu te lăsa angajat în jocurile minții!

Când am început să meditez pentru prima dată m-a speriat puțin gălăgia existentă în mintea mea. La început gândurile săreau pe toți pereții, aruncau culori colorate, rupeau caiete. Țipau și se plângeau, dădeau din picioare și făceau scene. Își aminteau lucruri sau se speriau de lucruri. Făceau planuri sau judecau câte ceva. Ce să mai, lăsând metaforele la o parte, odată ce am făcut liniște în exterior am descoperit că era o zarvă de nedescris în interior!

Meditația m-a învățat însă cum să nu mă las antrenată în tot acest haos intern: nu oferi gândurilor și mai multe gânduri; nu așa se opresc, ci doar se multiplică! Mă concentrez în schimb pe respirație. Pe ritmul ei. Observ când începe și când se termină. Observ cum fiecare respirație e ușor diferită de cea dinaintea ei.

Cu timpul a devenit din ce în ce mai ușor să nu mă las atrasă în gălăgia gândurilor. Nu mă mai las sedusă de ideile ce par că trebuie gândite neapărat atunci. Dacă sunt atât de importante cum vor ele să cred o să le regăsesc și la finalul meditației. Doar că rareori sunt.

Când nu mă las atrasă sau intimidată de gânduri, ele dispar de la sine. Gândurile sunt ca norii pe un cer senin. Apar, îl traversează, dispar; apar din nou ca să dispară iarăși. Câteodată creează câte o furtună, dar apoi inevitabil pleacă. E natura minții. Se schimbă constant. Nu o mai judec pentru norii ei. Inspir și expir. În spatele gândurilor cerul este mereu albastru și senin. În spatele tuturor acestor gânduri mă descopăr pe mine, cea reală.

Rumi are o poezie în care ne aseamănă unei case de oaspeți. Fiecare gând un oaspete, cu binecuvântările sau haosul pe care îl poartă cu el. Vine, stă o vreme și apoi inevitabil pleacă.

Concluzia? Să nu ne atașăm de gândurile noastre. Să nu le luăm atât de în serios mereu. Între noi fie vorba – sunt foarte schimbătoare și mai spun și multe aiureli câteodată. 🙂

🗝Puterea de a mă conecta cu emoțiile

Urmăm de multe ori adevărul și dorința altora, presiunea socială, ceea ce credem că se așteaptă de la noi, sau că ar trebui să fim sau să vrem, ceea ce pare a fi în trend, ceea ce am citit în cărți sau văzut pe social media. Nu luăm în seamă tocmai aspectul cel mai important: ce simțim noi cu adevărat, care sunt nevoile noastre reale. Dacă nu ne oferim acces la lumea emoțiilor noastre, atunci informațiile pe baza cărora decidem nu sunt relevante pentru ceea ce ne dorim cu adevărat.

Trăirile noastre au dreptul să își spună adevărul. Iar noi ar trebui să avem înțelepciunea să le ascultăm până la capăt, fără să le întrerupem sau să le bruscăm în vreun fel. Din păcate însă, le-am tăiat microfonul de ceva ani de zile, iar acum nu mai știm cum să le înțelegem. Simțim că nu mai știm cum să luăm decizii care să fie cu adevărat potrivite nouă.

Pentru a ne împrieteni cu trăirile noastre avem nevoie să ne întoarcem la corp. În corp ne stocăm emoțiile. Ele sunt acolo mereu, ne ghidează ca un far, arătându-ne ce simțim față de toate situațiile fie ele mici sau mari din viața noastră. Ele sunt mereu prezente, chiar dacă noi nu mai știm să le-ascultăm, să le înțelegem sau să le descifrăm corect.

Meditația facilitează întoarcerea la corp. O face cu ajutorul respirației, cu ajutorul mișcării fizice (meditația în mișcare) sau cu ajutorul simțurilor (miros, auz, gust, văz, atingere).

Pune ușor mâna pe piept în dreptul inimii și lasă-te să simți. Conștientizează mai des senzațiile din corp, întoarce-te curios spre ele. O să observi că prins în frenezia gândurilor ai pierdut din vedere că îți este sete sau că ți-a amorțit puțin piciorul sau că ai mușchii spatelui puțin prea încordați etc. Toate aceste mici gesturi subtile ne întorc spre noi înșine, întrerup fluxul constant de informație externă ce ne invadează mintea. Ne aduc în prezent, ne coboară de acolo de sus din minte, aici la nivelul realității unde se întâmplă viața, ne fac mai atenți, ne trezesc din visare.

De una singură mintea nu e cel mai bun ghid, deși poate să dea iluzia asta. Corpul fizic, spațiul în care se manifestă emoțiile, are o înțelepciune a lui, o sinceritate pe care nu o poți găsi în altă parte.

Odată ce învățăm să ascultăm ceea ce simțim și începem să înțelegem cu adevărat ceea ce ne spunem, abia apoi mintea poate lua decizii informate care să ni se potrivească mai bine, care să fie ale noastre cu adevărat.

Toate trăirile sunt normale, sunt universale, sunt ale tuturor; ele fac parte din experiența umană și aduc cu sine conștientizări. Emoțiile noastre nu ne vor răul. Ele doar se aprind pentru a ne arăta ce reacții avem față de diverse situații, ce ne dorim și ce nu. Ele ne vorbesc și ne ghidează. Sunt mesageri.

Când fugim de emoții și nu le luam în seamă apar diverse boli sau somatizări fizice. Să ne oferim așadar spațiu să ne exprimăm și să ne ascultăm cu blândețe, fără să ne judecăm.

Meditația m-a ajutat să îmi înțeleg trăirile din ce în ce mai bine. E un proces plin de nuanțe și mai am de exersat, dar sunt bucuroasă că sunt pe drumul acesta.

Atât emoțiile fără rațiune cât și rațiunea fără emoții nu duc în locuri bune. Mintea și corpul sunt minunate când lucrează împreună.

E mult de povestit despre emoții, aș putea scrie pagini întregi, dar nu îmi permit să mă întind atât. Voi reveni însă, la un moment dat, într-un articol viitor.

🗝Puterea de a alege

Meditând am devenit mai puțin reactivă. Între stimul și răspuns există acum un moment de respiro. O milisecundă de conștientizare, scurtă cât să trag aer în piept și lucrurile devin mai clare. Știu că am puterea de a-mi alege răspunsul și știu că pot să nu mai activez pilotul automat.

Știu că pot alege cum interpretez situația. Pot să mă întreb – ”de ce eu?” să mă simt nedreptățită, copleșită și să nu fac nimic; sau pot să-mi zic – ”ok, mi-e teamă, dar am mai trecut prin lucruri grele în viață și am scos-o la capăt. Hai să văd ce pot face!”. În aceeași situație pot să mă sperii, altcineva să se înfurie, cineva să se simtă rănit, altcuiva să nu îi pese. E multă putere în a crea spațiu în diversele situații prin care trecem, în a le privi și din alte unghiuri și perspective, în a nu ne lăsa mereu prinși în reacțiile noastre automate. E mult potențial de creștere aici, multe posibilități pentru o schimbare în bine.

Meditația te ajută să creezi spațiu între stimulul care te provoacă și răspunsul pe care alegi să îl oferi. Astfel, poți să alegi reacția care îți este de cel mai mare ajutor, nu cea care îți sabotează energia, relațiile și situațiile. Nu o să reușim de fiecare dată, dar orice reușită e un punct câștigat.

Nu este vorba despre pozitivism toxic ci despre un gram de înțelepciune, despre a fi curios în ce alt mod sănătos pot privi situația în așa manieră încât să o rezolv cu cât mai puține daune mentale, emoționale sau relaționale; este despre a crește abilitatea de a ne observa când alunecăm prea mult în tipare inflexibile de interpretare și în credințe limitative. De a încerca să răspundem dintr-un loc în care există mai mult spațiu, mai multe posibilități și variante de acțiune și nu exclusiv din tiparul reactiv, rănit, care interpretează lucrurile ca fiind mereu împotriva lui.

*

Meditația m-a ajutat să nu mă mai atașez atât de des de gânduri și nici să nu le iau prea în serios atunci când nu e cazul (sau măcar să tind spre asta). M-a ajutat să îmi accept emoțiile așa cum sunt ele, să nu le judec, să le tratez cu blândețe și curiozitate. Și am observat că atunci când ofer trăirilor spațiu să se exprime, când le ascult, când le las să îmi spună tot ce au de spus, soluții par să apară mai ușor și mai firesc.

Meditația s-a dovedit, de asemenea, un teren fertil pentru acele idei de dezvoltare personală pe care le înțelegeam intelectual, dar nu reușeam să le integrez în modul meu de a acționa. Parcă acum răsar și cresc mai ușor. Încep să prindă rădăcini mai puternice.

Atunci când conștientizarea pe care o aduce practica este extinsă dincolo de pragul celor câtorva minute zilnice, infuzând viața de zi cu zi, lucruri frumoase se întâmplă. Efectele se împletesc, se construiesc unele pe temelia altora, se amplifică unele pe altele, se multiplică.

Acestea sunt o parte din beneficiile pe care mi le-a adus meditația, așa cum le percep și le înțeleg eu acum, în acest moment al vieții mele. Am scris aceste două articole deoarece, pentru mine, meditația a fost un instrument ajutător și m-am gândit că poate ar putea să fie și pentru tine.

Evident, meditația nu reprezintă soluția universală pentru rezolvarea tuturor problemelor (și nici nu își propune asta). Dar eu cred că ea poate aduce mult bine în viața noastră.

Te provoc cu drag la cel puțin șapte zile de meditație. Alege-ți un ghid și un stil de meditație care să rezoneze cu tine și care să te facă să te simți confortabil. Sper ca după aceea să îți dorești să adaugi încă șapte zile și să devii și tu fan meditație. O să vezi, e o simpatică☺.
Călătorie plăcută și descoperiri interesante îți doresc!

Nu uita să citești și prima parte a mini-seriei (AICI) dacă nu ai făcut-o încă.

Cu drag,
Andra🌿


Instagram: @casa_din_cuvinte
Facebook: Casa din cuvinte

Content writer: Andra Staicu
Credit foto: John Towner (unsplash.com)

Acest blog este protejat de Legea Drepturilor de Autor. Preluarea pentru uz personal sau comercial a textelor se poate face numai cu acordul scris al autorului și menționarea sursei prin link. 

One thought on “Cum te poate ajuta meditația. Încă 3 beneficii pe care mi le-a adus obiceiul de a medita (II)

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Website Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: