4/44 Palestina. Dimineți în Jenin – Susan Abulhawa

”Dimineți în Jenin” este fără doar și poate o carte dură. A avut un puternic impact emoțional asupra mea, iar povestea șocantă și controversată m-a lăsat într-un fel de confuzie mentală și sufletească care a persistat câteva zile bune după terminarea lecturii.

Cartea pune în scenă perspectiva palestiniană a conflictului israeliano-palestinian  prin povestea unor oameni simpli ce se trezesc brusc captivi într-o nouă realitate, în mijlocul unei istorii necruțătoare.

“Cu toate că personajele din această carte sunt imaginare, Palestina nu este, cum nu sunt imaginare nici evenimentele istorice și datele din această poveste.”

Unde să se ducă evreii după Holocaust? Cine să fie sacrificat pentru a le oferi victimelor o casă? Cum să se revanșeze lumea față de ei și de inimaginabila lor tragedie? Cum a apărut statul Israel?  

*

Intro-ul în acțiune este aproape idilic, viața este frumoasă și firească. Apoi dintr-o dată acțiunea se precipită. Peste liniștea și pacea cotidiană, apasă o nouă realitate. Oamenii se găsesc brusc și dureros într-un coșmar fără ieșire, aruncați din casele lor, umiliți, uciși. Tensiunea crește progresiv în intensitate odată cu apariția noilor generații și a agravării conflictului (culminând  cu impactul cutremurător al scenelor din tabăra de refugiați de la Sabra și Shatila, un măcel de o cruzime și teroare devastatoare). Odată cu înaintarea narațiunii, acțiunea devine din ce în ce mai dură, imaginile din ce în ce mai șocante, durerea personajelor din ce în ce mai intensă.

Despre această carte ar fi multe lucruri de spus, dar punctez aici doar câteva aspecte:
~ acțiunea se întinde pe mai multe generații (1941-2002) și se conturează prin perspectiva mai multor personaje și a mai multor voci;
~ de remarcat cum autoarea învăluie limba și cultura arabă într-o aură blândă ca de vis și ne prezintă cu drag poezii, cântece și scrieri arabe sau ne vorbește despre bogăția limbajului și a formulelor de adresare;
~ câteva dintre poveștile și temele din această carte: doi frați despărțiți de mici, cresc în tabere diferite ale războiului, unul fiind crescut de palestinieni și celălalt de evrei și apoi se întâlnesc în mijlocul conflictului; viața în orfelinat; viața ca refugiat; viața ca emigrant; terorism; pierdere și durere; dezumanizare; realitățile războiului și felul în care restul lumii își vede liniștită de micile sau marile ei probleme cotidiene, într-un fel de dulce ignoranță; modul în care sunt prezentate la nivel mondial evenimentele și cum atrocitățile și masacrarea civililor palestinieni par trecute cu vederea de marile puteri.

Lectura îți pătrunde în suflet și în minte, îți intră pe sub piele și îți ridică parcă tot felul de întrebări legate de condiția umană în general și de conflictele armate în particular.

Indiferent unde se află adevărul, prețul în vieți umane este uriaș de ambele părți și durerea la fel.

Pe mine cartea m-a făcut să mă întreb:

~ Cine suntem noi, oamenii, și cât de cruzi putem să fim? Ce mai înseamnă de fapt termenul “uman” când descoperim că suntem capabili să provocăm atâta suferință celor din jur, că suntem capabili să torturăm, să umilim, că parcă avem în noi o cruzime pe care nu o întâlnim la nicio altă specie? Că putem face rău și simți plăcere, căci ne oferă un sentiment de putere, de control asupra celorlalți.

~ Cât de ușor trasăm bariera între noi și ceilalți, cei pe care îi încadram în categoria “dușman”? Și cum parcă brusc, doar adăugând acest termen, ne este mult mai ușor sa îi lovim, să îi urâm. Dezumanizăm și atunci când dezumanizezi pe cineva, adică nu mai vrei să vezi omul din el, poți să îți justifici multe.

~ Mai este victima, victimă când ea devine călău? Atunci când sufletul este complet înecat în durere, când nu mai reușește să găsească nicio portiță luminoasă de scăpare, singura manieră de supraviețuire pare că devine întunericul; singurul antidot al neputinței și terorii personale devine puterea dată de ură și violență. Și te îmbeți de puterea absolută de a te juca cu viața cuiva după bunul tău plac. Acum, în sfârșit ești tu cel care poate provoca durerea și după câte ai îndurat nu te sfiești să o folosești. Răzbunare. Pentru tot răul ce ți-a fost făcut în trecut, pentru toată durerea închisă în tine. Și cu cât e mai mare, cu atât lovești mai tare.

~ În ce condiții băiețelul inocent, cu zâmbetul luminos, chiar cel pe care îl vezi acum alergând vesel și inocent după minge, ar putea deveni călăul sau (sin)ucigașul terorist? În ce condiții ai putea tu deveni? Înțelegem noi oare ce înseamnă contextul abrutizant al uciderii sângeroase a întregii familii sub proprii ochi, al terorii zilnice fără pauze și fără scăpare, al umilințelor și bătăilor nesfârșite? Ce am face dacă am trăi cu o pușcă înfiptă în piept la fiecare mișcare, cu un bocanc primit în burtă doar pentru că celălalt poate, cu moarte și nesiguranță pretutindeni, la limita subzistenței, fără posibilitatea de a scăpa din acest infern?

~ Când se oprește cercul vicios “dinte pentru dinte”? Cât de mult se mai transmite în timp această traumă? Câte generații o să se simtă justificate să ucidă pentru moartea fraților, copiilor și părinților lor? Iar ucigând în numele durerii lor să ofere celorlalți justificarea necesară pentru a se simți și ei la rândul lor îndreptățiți să își răzbune propria durere și propriile morți. Și așa la nesfârșit. Victima și abuzatorul încep să se confunde, încep să fie unul și același, joacă ambele roluri. Cine, cum și când ar putea să pună punct lanțului de durere transmis pe mai departe?

Dură, tensionată, intensă, o lectură care te cutremură și care te schimbă.

*

Pe data viitoare, indiferent ce regiune a globului ne va găzdui și ne va spune o parte din poveștile sale!

Spor la citit și la descoperit,
Andra 

Diminți în Jenin, Susan Abulhawa, traducerea din limba engleză și note de Irina Bojin, Editura Polirom, 2017

Am citit cartea anul trecut, dar nu se putea să nu facă parte din proiectul 44 de cărți din 44 de țări. Textul de deasupra este spicuit din recenzia pe care am scris-o atunci.

Text: Andra Staicu 

Facebook: casadincuvinte
Instagram: casa_din_cuvinte

Acest blog este protejat de Legea Drepturilor de Autor. Preluarea pentru uz personal sau comercial a textelor se poate face numai cu acordul scris al autorului și menționarea sursei prin link. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Website Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: