9/44 Africa de Sud. Born a crime – Trevor Noah

Îl știi pe Trevor Noah? Poate îți este cunoscut din lumea stand-up comedy; are un canal YouTube destul de amuzant! Este, de asemenea, și prezentatorul emisiunii americane “The Daily Show”. E comic și simpatic. Ideea de a citi cartea sa, “Born a crime – stories from a south african childhood”, mi s-a părut de aceea o frumoasă îmbinare a utilului cu plăcutul.

Cartea marchează oprirea cu numărul 9 pe harta desenată de cele 44 de cărți din țări diferite pe care mi-am propus să le citesc. De asemenea, e și primul audiobook (în limba engleză) din cadrul proiectului.

Deși am renunțat la Audibile de curând (nu am reușit să mă adaptez la ideea de format audio) mă bucur că am ascultat această carte narată chiar de Trevor Noah. Îi cunosc glasul și inflexiunile vocii din spectacolele de stand-up și tonul poveștii mi-a devenit repede familiar. Transmite energie, imprimă realism și un tempo rapid acțiunii, face întâmplările să pară că se desfășoară chiar acum sub ochii tăi.

Cartea, autobiografică, prezintă copilăria autorului în Africa de Sud în timpul apartheidului și după acesta. Deși analizează și scoate în evidență greutăți, nedreptăți și realități absurde, mi s-a părut că o face îmbrăcând situațiile în haina unor povești de multe ori amuzante. Temele principale sunt foarte serioase, dar perspectiva de prezentare rămâne într-o anume măsură relaxată. Discriminare, segregare și rasism precum și violența domestică sau rolul femeii africane în societate sunt unele din temele principale ale cărții.

Titlul cărții “Born a crime” (în traducere liberă Născut o ilegalitate) este reprezentativ pentru povestea autorului. S-a născut având un tată alb și o mamă de culoare. Legătura celor doi, ilegală în timpul apartheidului, era aspru pedepsită dacă avea să fie descoperită. Trevor are pielea prea închisă pentru a se considera alb și prea deschisă in comparație cu cei de culoare. Cartea cuprinde multe întrebări, idei și trăiri cu privire la locul pe care autorul îl ocupă în lume și la sentimentul său de apartenență.

Poveștile despre absurditatea apartheidului sunt cu adevărat interesante. Apartheidul (din apart hood) a împărțit populația din Africa de Sud în 4 mari categorii: albi (având toate beneficiile deși erau minoritari numeric); indieni; metiși/rasă mixtă (coloured) și negri (aceștia având cele mai puține drepturi și fiind dezrădăcinați și segregați în zonele cele mai nefertile și neprielnice).
E o zi ca oricare alta când tu, un bărbat cu aspect asiatic, decizi să te așezi pentru puțină vreme pe o bancă în parc. Știi că este destinată doar albilor și simți un nod în gât când observi că se îndreptă spre tine un polițist nervos. Te ia agresiv la rost, așa că scoți actele și te prezinți drept japonez. Polițistul îți urează o zi bună și își continuă drumul.
Aceeași situație, identică, doar că actele tale arată că ești chinez, de data asta. Urmează o cu totul altă poveste, una deloc plăcută pentru tine, una în care vei fi pedepsit.
Explicația comportamentului polițistului? Ca să nu îngreuneze situația administrativă prea mult adăugând alte categorii celor 4 mari existente, pentru minoritățile de alte naționalități s-au creat subgrupe la categoriile mai sus prezentate. Pentru că Africa de Sud avea legături economice cu Japonia, japonezii au fost catalogați ca subgrup în clasa albilor. Chinezii, în schimb, nu. În poveștile sale Trevor scoate deseori în evidență astfel de idei absurde ale sistemului profund discriminatoriu din acea perioadă.

Pe lângă poveștile legate de apartheid găsim multe elemente de cadru care pictează în culori vii realitatea istorică, socio-economică și culturală din Africa de Sud. Afli cu interes despre existența unui foarte mare număr de grupuri etnice (populația zulu și xhosa fiind cele mai numeroase), despre o parte din credințe și obiceiuri, despre rolul bărbatului și al femeii în diverse astfel de grupuri; nu doar obiceiurile diferă, dar și limbajul în sine. E posibil să devii complet neajutorat în anumite situații dacă ai nenorocul să faci parte dintr-un grup etnic mai mic și tu nu ai învățat limba grupurilor majoritare. În Africa de Sud sunt 11 limbi oficiale. Toate aceste informații sunt ascunse în cadrul poveștilor, ceea ce le face ușor și plăcut de aflat.

În toate poveștile se creionează puternic portretul mamei: încăpățânată, curajoasă, independentă. Cartea îi este dedicată și admirația lui Trevor față de ea este clară. Figura ei parcă se întregește mai rotunjită și mai bine definită chiar și decât figura lui.

Pentru mine partea care prezintă realitățile Cartierului Alexandria, zona rău famată unde se făceau tot felul de mișmașuri, a fost cu adevărat savuroasă. Aici Trevor e mereu in mișcare și se străduiește să facă fel de fel de mici afaceri. Această agitație constantă îl face să aibă la sfârșitul zilei senzația că se mișcă, că face ceva, că înaintează în viață. Cu trecerea timpului constată însă că în fapt bate pasul pe loc, prizonier concepțiilor din cartierul rău famat; închis în bula sa el nu mai poate vedea lumea din afara acesteia. Mi s-a părut că situația se aplică și societății actuale: o senzație, iluzorie, de aparentă mișcare (facem atât de multe); dar ceea ce facem nu e cu adevărat relevant pe termen lung pentru sufletul nostru. În realitate nu avansam, ci doar ne agităm pe loc prinși cu activități nesemnificative.

Cartea nu este structurată într-un mod strict cronologic. Salturile în timp nu urmează niciun pattern în dansul lor ușor obositor pe linia temporală. Asta se întâmplă pentru că Trevor a grupat poveștile în categorii care subliniază anumite idei. Mi-ar fi plăcut o delimitare cronologică mai evidentă pentru că mi-ar fi fost mai ușor să înțeleg personajul, trăsăturile și mai ales devenirea lui, mi-ar fi fost mai clară ordinea evenimentelor care au condus la diverse acțiuni sau idei. Ceva din pendularea de la adultul care pare mult prea prezent pe parcursul cărții la povestea copilului, parcă rupe din vraja poveștii de viață, căci poveștile vin mereu la pachet cu concluziile adultului.

Mai apar și câteva acțiuni ale micului Trevor, ușor imorale sau nu neapărat etice din perspectiva mea care m-au făcut să ridic o sprânceană în semn de întrebare. Sprânceana nu era mirată de copil, ci de adultul care este deseori mândru de capacitatea sa de găsi chichițe, de a întoarce adevărul, realitatea, întrebările și situațiile mereu în favoarea sa chiar și atunci când greșește sau e vinovat.

Nu pot să susțin cu vehemență această idee însă, nu am rândurile captive pe foaie, strânse laolaltă, lăsându-mă să le privesc și să îmi clarific concluziile retrospectiv citirii. Au zburat toate odată cu sunetul. Unul din motivele pentru care relația de iubire dintre mine si audiobook-uri a fost sortită eșecului.

Ce e important însă este că avem o carte interesantă, o carte care mi s-a părut valoroasă prin elementele de cadru istoric, prin detaliile legate de lumea Africii, de segregare, de credințe și de felul de a privi viața în această parte de lume. E o carte foarte ușor de citit sau ascultat, plăcută și eu zic că merită citită.

Born a Crime: Stories from a South African Childhood, Trevor Noah

Pe data viitoare dragii mei cititori! ( sunteți măcar 2, da? Ca să pot folosi pluralul!😅)

Cu drag,
Andra

Text: Andra Staicu
Instagram: casa_din_cuvinte
Facebook: Casa din cuvinte

Acest blog este protejat de Legea Drepturilor de Autor. Preluarea pentru uz personal sau comercial a textelor se poate face numai cu acordul scris al autorului și menționarea sursei prin link. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Website Powered by WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: