10/44 Spania. Azucena noaptea – Adolfo Puerta Martín

“Era o noapte rece și întunecată, ca prima privire pe care o arunci într-o fântână.”

Nu plănuiam ca Spania să facă parte din Proiect (am citit deja mai multe cărți de scriitori spanioli) dar, cum o vrajă din trecut s-a abătut asupra mea lăsându-mă fără posibilitate de alegere, țara care marchează cea de-a 10 oprire este chiar Spania.

“În perioada postbelică represivă și întunecată, o voce feminină luminează nopțile radiofonice ale Spaniei franchiste.”

Oare ce magie să fi aruncat cartea asta asupra mea de nu am putut refuza să o cumpăr? Întrebarea a stăruit o vreme. Răspunsul era aproape palpabil, dar apoi în ultima secundă se retrăgea din lumina conștiinței, lăsându-mă cu un sentiment nedefinit, sâcâitor – ce e cu cartea asta?!

Misterul aveam să îl dezleg într-o seară ca oricare alta când brusc aveam să strig cu încântare: Midnight caller!

“Midnight caller” era un serial polițist, care a fost transmis la noi prin anii ’90 sub denumirea de “Telefonul de la miezul nopții”. La vremea respectivă, la puțini ani după revoluție, eram încă un copil și filmul trebuie să fi fost unul dintre primele seriale americane pe care le-am urmărit.

Jack, fost polițist, este gazda unui show radiofonic nocturn. Ascultătorii sună cu problemele lor și el se lasă implicat, încercând să le dezlege.

Timpul a șters acțiunea propriu-zisă din mintea mea, dar starea pe care filmul mi-a transmis-o a rămas încă vie. Îmi amintesc ritmuri magice de jazz, genericul și atmosfera misterioasă a orașului noaptea. Reclame luminoase în beznă, orașul cufundat în liniște. Povești enigmatice, ascunse de agitația zilei. Și mai vie ca toate, replica pe care Jack o spunea ori de câte ori ieșea din emisie, “Noapte bună America, oriunde te-ai afla”, transmitea sufletului meu de copil o stare de realism magic. O realitate fascinantă de undeva departe. O conștientizare că există o întreagă altă lume simultan cu existența mea.

“Radiofonic”, “noaptea” – 2 cuvinte simple au declanșat atracția mea misterioasă față de carte. Nostalgia era explicația! Nu e ea oare de multe ori explicația?!

Tot ce rămânea de făcut era să descopăr lumea acestei cărți. Și ceva îmi spunea că o să fie diferită de așteptările mele.

**

În “Azucena noaptea” ficțiunea istorică, romanul de dragoste și romanul polițist se împletesc și creează o poveste plăcută.

” Femeia cu florile mici de liliac era o înfrântă care mai avea încă dorințe. Înfrântă, nu învinsă. Moartea alerga după ea ca un lup cu balele la gură; dacă m-aș pune la mintea ei, colții fiarei ar sfârteca cel puțin o bucată din mine. N-a fost foarte greu să încerc să o uit. Mi-o cerea rațiunea. Dar n-am reușit. Inima conspira împotriva ei. E mai mult ca posibil ca ea să fie ca o scuză, scuza pe care lașitatea mea o flutura pentru a încerca să se transforme într-un steag și să-mi îndemne la luptă frica, lipsa de speranță, furia, chinul de a trebui să trăiesc în această țară (pe care au adus-o) în ultimul hal.”

Este o iarnă rece, iar Spania condusă de dictatorul Franco e înfometată, înghețată și întunecată. Oamenii fac față cu greu regimului opresiv și deznodământului dureros al Războiului Civil.

Acesta este spațiul în care povestea începe să prindă contur. La început mai lent apoi luându-și din ce în ce mai mult avânt povestea se transformă în mișcare și devine alertă. Cartea se citește într-un sprint. Acțiunea fuge și tu fugi odată cu ea.

Autorul scrie plăcut, cu talent. Îmi place stilul său, citesc cu drag. Îmi plac părțile de introspecție și felul în care transmite stări. Cadrul istoric e bine ilustrat, veridic. E posibil ca dacă nu ai ceva context istoric totuși, să șchiopătezi puțin și să găsești acțiunea ușor alambicată (fără să deranjeze în mod deosebit, însă).

Planurile se întretaie. Prezent și trecut. Două povești de dragoste. Aceeași femeie e în sufletul ambilor bărbați. Unul o știe drept Cecilia camarada lui de luptă împotriva franchiștilor. Celălalt, este chiar povestitorul, și o cunoaște inițial ca o voce nocturnă, radiofonică – Azucena noaptea sau Crinul Nopții.

Treptat aflăm trecutul Azucenei și acesta o pune în pericol. Povestitorul nostru vrea să o salveze. Va reuși oare? Ba chiar mai mult – va putea să o facă pe Azucena să uite iubirea sa trecută și să se îndrăgostească de el, așa cum el visează? E dispus să își riște viața pentru a afla.

Acțiunea se precipită, lucrurile se agită din ce în ce mai mult, planurile converg spre un punct culminant care transmite spre final un ușor vibe de telenovelă.

O lectură plăcută pe care, în funcție de gusturi, poți să o găsești interesantă. Te poate atrage pentru stilul narativ, ritmul alert și tensionat, izul de roman polițist, pentru poveștile de dragoste gen Bonnie & Clyde, pentru o bună ilustrare a realității unei epoci.

Azucena noaptea, Adolfo Puerta Martín, Editura RAO

Text: Andra Staicu
Instagram: casa_din_cuvinte
Facebook: Casa din cuvinte

Acest blog este protejat de Legea Drepturilor de Autor. Preluarea pentru uz personal sau comercial a textelor se poate face numai cu acordul scris al autorului și menționarea sursei prin link.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Website Powered by WordPress.com.

Up ↑

<span>%d</span> bloggers like this: